13. D.D. Roşca (1895-1981)

13. D.D. Ro?ca (1895-1981)


N?scut ?n comuna S?li?tea, jude?ul Sibiu, urmeaz? Liceul „Andrei ?aguna” la Bra?ov, apoi studiaz? la Viena, Bucure?ti ?i Paris. ?ntors ?n ?ar?, a predat la Universitatea din Cluj, p?n? ?n momentul pension?rii, fiind printre pu?inii g?nditori care n-au fost direct supu?i opresiunii comuniste. Singurul semn al ?ncorset?rii ideologice este faptul c?, elabor?nd ?n perioada interbelic? o concep?ie filosofic? proprie expus? ?n lucrarea Existen?a tragic?, D.D. Ro?ca nu a continuat pe linia originalit??ii, prefer?nd s? realizeze o excelent? transpunere ?n rom?n? a operei lui Hegel.
Ceea ce este, ?ntr-adev?r, uimitor, este faptul c? ?n Existen?a tragic?, ?n nici dou? sute de pagini, filosoful reu?e?te performan?a de a contura o concep?ie general? asupra lumii perfect ?nchegat?, realmente un ?ntreg sistem filosofic, care con?ine, ?ntr-o form? extrem de concentrat?, deopotriv? o ontologie, o gnoseologie, o filosofie a culturii, o axiologie, o filosofie a istoriei, ba chiar ?i o estetic?, iar acestea, departe de a fi g?ndite autonom, conlucreaz? ?n vederea configur?rii unei antropologii, care, inevitabil, implic? ?i o etic? anume.
A?adar, sinteza filosofic? ?ntreprins? de g?nditor este ?n mod deliberat subordonat? realiz?rii unui profil uman autentic, realist, fundamentat pe date empirice ?i teoretice solide, care s? constituie trambulina necesar? saltului imperios ?n ideal, form?nd, totodat?, plasa de siguran?? pentru a evita o eventual? c?dere ?n gol. Iar performan?a despre care vorbeam se datoreaz?, ?n mare parte, acestei focaliz?ri esen?ializatoare ?i faptului c? filosoful ?tie de la ?nceput unde trebuie s? ajung?, punct final din perspectiva c?ruia alege cele mai scurte ?i mai directe c?i de acces, renun??nd la numeroase dezvolt?ri de idei care ar ?ngreuna inutil expunerea dar abord?nd temeinic toate aspectele revelatoare scopului s?u. C?ci numai parcurg?nd ?ntregul ?i men?in?ndu-l tot timpul drept fundal po?i ob?ine o viziune adecvat? asupra p?r?ilor, devenind competent ?n aprecierea acestora ?i suficient de credibil ?n interpretarea lor. Iar omul, cu toate extraordinarele sale ?nsu?iri, este, ?n primul r?nd, parte a acestui ?ntreg absolut pe care ?l reprezint? existen?a. De aceea, interesul prioritar ?n ordine metodologic?, deci pus ?n exerci?iu numai pentru a fi ulterior dep??it, al lui D.D. Ro?ca se ?ndreapt? asupra existen?ei ?n genere.
Deja ?n aceast? problem? apare cel dint?i element de cert? originalitate a filosofului nostru. C?ci prin felul ?n care ?n?elege existen?a, D.D. Ro?ca se distan?eaz? critic de toate modurile tradi?ionale de concepere a ei, pe care le grupeaz? ?n dou? mari direc?ii contradictorii. Prima dintre ele, ap?r?toare a ra?ionalit??ii integrale a universului, consider? c?, ?n esen?a sa, existen?a este perfect inteligibil?, supun?ndu-se acelora?i legi ale logicii ca ?i propria noastr? g?ndire. Prin urmare, ea este total cognoscibil?, iar sarcina omului este s? l?rgeasc? treptat, tot mai mult, zona de ra?ional ?n detrimentul sferei ira?ionalului, care are doar sensul de: ?nc? ne?n?eles, ?nc? neintegrat ?n schemele obiective de inteligibilitate, iar asta din diverse motive care, mai devreme sau mai t?rziu, vor fi suprimate de c?tre mintea iscoditoare a omului. Adoptat de c?tre majoritatea filosofilor, acest punct de vedere este ?i teza de c?p?t?i a ?tiin?ei pozitive, prea pu?in afectat? de avertismentul lui David Hume ?i Auguste Comte, tez? pe baza c?reia s-a formulat teoria determinismului universal; iar ?n virtutea ei, ?mpreun?, dar cu mijloace specifice, oameni de ?tiin?? ?i f...