7. Titu Maiorescu (1840-1917)

Titu Maiorescu (1840-1917)



Titu Maiorescu s-a n?scut la Craiova, ca fiu al profesorului ardelean Ion Maiorescu. ??i face studiile primare la Bra?ov, liceul la Viena iar studiile universitare la Berlin ?i Giessen, unde-?i ia doctoratul ?n filosofie (1859). Termin? apoi ?i Facultatea de Drept din Paris (1861). Va fi profesor la Universitatea din Ia?i (1862), localitate unde va sta p?n? ?n 1874, ?ntemeind societatea celebr? Junimea (1863) ?i revista Convorbiri literare (1867). ?ntre anii 1874-1917 st? ?n Bucuresti ca avocat, profesor universitar, deputat conservator, ministru ?i chiar prim-ministru, prezid?nd Conferin?a de pace de la Bucure?ti (1913), ?n urma r?zboiului balcanic. Sub patronajul s?u s-au format marii clasici ai literaturii rom?ne.
Din punct de vedere filosofic general, Maiorescu a ?ncercat s? a?eze filosofia pe un nou fundament, acela al rela?iei. Obiectul de studiu al filosofiei sunt, a?adar, rela?iile pure. Concep?ia lui este idealist?, un idealism ra?ionalist, care contest? existen?a rela?iei la nivelul lumii obiective, plas?nd-o ?n sfera inteligibilului ?i aprioricului. Consider?nd sensibilul doar ca individual ?i perisabil, iar inteligibilul ca general, idealismul lui Maiorescu este apropiat de platonism ?i de idealismul obiectiv al lui Leibniz. ?ntruc?t ?ns?, pe de alt? parte, idealismul lucr?rilor de tinere?e opereaz? ?nc? nedeslu?it cu termeni de apriori ?i pur, el este apropiat ?i de kantianism.
Pozi?ia filosofic? a lui Maiorescu din anii 1859-1860 nu poate fi apreciat? ?ns? doar din aceast? perspectiv?, c?ci el este puternic influen?at ?i de Herbart, Hegel ?i Feuerbach. Ra?ionalismul lui Maiorescu nu a fost sistematic elaborat, el nefiind o gnoseologie ori ontologie conceptual tratate, ci un ansamblu de idei adunate cu scopul de a demonstra posibilitatea ?ntemeierii filosofiei pe rela?ie (tem? comun? ambelor lucr?ri) ?i a unui discurs ra?ional dintre problematica nemuririi, a ateismului ?i a rolului social al filosofiei (mai ales ?n Considera?ii filosofice). Semnifica?ia acestui ra?ionalism decurge nu numai din tratarea categoriei de rela?ie, ci, pe baza ei, ?i din felul ?n care a conceput ceea ce Maiorescu numea derivarea p?r?ilor filosofiei ?i „ordinea de expunere a p?r?ilor filosofiei”. Cu alt? formulare, ra?ionalismul lui Maiorescu se extrage ?i din viziunea referitoare la principiul ?ntemeierii filosofiei ?i derivarea p?r?ilor filosofiei.
?n viziunea lui Maiorescu prima parte a filosofiei este psihologia. Psihologia, scria el, este ?tiin?a rela?iilor dintre reprezent?ri. Tratarea problematicii psihologiei se ?nscrie concep?iei herbartiene, dar Maiorescu aprecia c? psihologia este o ?tiin?? care urmeaz? a se ?ntemeia antispeculativ. De aceea el s-a oprit, ?n lucr?rile de tinere?e, at?t asupra definirii obiectului, scopului psihologiei ?i legilor asocia?iei dintre reprezent?ri, c?t ?i asupra consecin?elor practice derivate din cunoa?terea temeinic? a acestora. ?ntre consecin?ele cunoa?terii legilor asocia?iei dintre reprezent?ri, pe l?ng? rolul lor ?n procesul ?nv???rii, una dintre cele mai importante i se p?rea a fi justa ?n?elegere a raportului dintre necesitate ?i libertate. Cunoa?terea „mecanismelor oarbe” ale legilor psihologiei permite cunoa?terea necesit??ii acestora ?i folosirea lor ra?ional?, ceea ce face posibil? libertatea.

?mpotriva tendin?elor empiriste din psihologie ?i a psihologismului care absolutizau sentimentele ?n defavoarea ra?iunii, Maiorescu a pledat pentru un concept al vie?ii psihice evoluate, prin care ?n?elegea un mod superior al vie?ii psihice, ?n care sen...