V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 10. Antropologia filosofică a lui Max Scheler

10. Antropologia filosofic? a lui Max Scheler


Format ?n mediul fenomenologiei husserliene, Max Scheler a elaborat o concep?ie specific?, determin?nd veritabile muta?ii ?n elaborarea eticii, axiologiei, antropologiei filosofice, sociologiei culturii etc, exercit?nd, la r?ndul s?u, o net?g?duit? influen?? asupra cercet?rilor de etic? ale lui Husserl.
?n procesul elabor?rii unei antropologii filosofice, autorul se preocup? de pozi?ia omului ?n cosmos, pe fondul clarific?rii raporturilor dintre metafizic? ?i teologie, fenomenologie ?i axiologie. Metafizica modern? - preciza Scheler - nu mai este astfel o cosmologie ?i o metafizic? a obiectului, ci o metaantropologie ?i o metafizic? a actului. Punctul de vedere c?l?uzitor aici const? ?n a releva c? temeiul suprem a tot ceea ce este apt de obiectualitate nu este el ?nsu?i obiectual, ci numai o actualitate pur?, de efectuat numai ca atribut al fiin?ei care se d? la iveal? ea ?ns??i f?r? ?ncetare. Unicul acces la Dumnezeu nu este, astfel, teoretic, adic?, o examinare obiectualizat?, ci o angajare personal?, activ? a omului pentru Dumnezeu ?i pentru Devenirea autorealiz?rii sale, o realizare - ?mpreun? a unui act etern - at?t al activit??ii spirituale f?uritoare de idei, c?t ?i al for?ei sale de impulsiune sesizabil? ?n via?a noastr? instinctiv?.
?n centrul examin?rii se afl? astfel ideea de om, care nu mai poate, dup? Scheler, s? se restr?ng? la defini?ia: omul este un animal ra?ionale. Scheler socotea c? eroarea doctrinelor de p?n? la el privitoare la om const? ?n faptul c? voiau s? intercaleze ?ntre via?? ?i Dumnezeu, ceva definibil ca fiin??, anume: omul. Acesta este ?ns? numai o intercalare, o grani??, o manifestare a lui Dumnezeu ?n fluxul vie?ii ?i o etern? ie?ire ?n afar? de ea ?ns??i a vie?ii. Pentru Scheler, omul este mult mai mult ?i mult mai pu?in dec?t ?tie c? este. Trebuie ?ns? s?- sesizezi pe Dumnezeu, pentru a ?ti ce este omul.
Problematica omului poate fi ?n?eleas? mai bine ?n perspectiva unui studiu al rela?iei dintre persoan? ?i valoare. Mai mult, cu doctrina despre func?ionalizarea spiritului uman, care reprezint? cea mai radical? ?ndep?rtare de filosofia transcendental? a lui Kant ?i a lui Husserl, Scheler transpune rela?ia fundamental? persoan?-valoare, rela?ie pur sistemic?, ?ntr-un proces istoric ?n care Persoana (Absolut?) ?i universal? se ?ntrep?trunde reciproc ?n mod progresiv cu toate poten?ialt??ile lor.
?n?elegerea consubstan?ialit??ii dintre uman ?i valoric r?m?ne teza cea mai semnificativ? a lui Scheler, care respinge din capul locului un cer al ideilor ?i al valorilor, care ar trebui s? fie independent de esen?a ?i de ?mplinirea posibil? a actelor vii de natur? spiritual?, ca ?i de esen?a ?i ?mplinirea unui spirit viu, oricare ar fi el. ?n acest sens, el o rupe din principiu cu orice normativism ?i cu orice psihologism ?i caut? statutul uman dar stabil al valorilor ?i al ac?iunii. Scheler ?nsu?i preciza c? principiul dup? care toate valorile sunt subordonate valorilor persoanei este foarte important pentru a pune ?n umbr? relativismul ?i subiectivismul.
Ceea ce s-a numit „relativitatea” valorilor prive?te nu valorile ca atare, ci realiz?rile lor ?n lucruri, bunuri ?i comportamentele persoanei. Scheler distinge ?ntre statutul valorii ca valoare - obiectualitatea ei - ?i func?ionalitatea valorii. C?ci valorile nu sunt date ?n form? pur?, ci ?mpreun? cu un sentiment al valorii. ?n virtutea unei necesit??i esen?iale, tuturor valorilor le apar?ine faptul de a fi date prin „con?tiin?a a ceva”, care este „perceperea afectiv?”; c...