III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 6. Rousseau şi ideea reîntoarcerii omului la starea sa naturală

6. Rousseau ?i ideea re?ntoarcerii omului la starea sa natural?


Dac? Pascal ?nc? mai credea cu ardoare ?n ajutorul divin pentru salvarea genului uman, secolul al XVIII-lea, intens ra?ionalist, d? na?tere concep?iei rousseauiste a omului lipsit de orice raport esen?ial cu absolutul, liber ?i bun de la natur?, care printr-un mecanism firesc al evolu?iei ?i-a creat pretutindeni lan?uri ?nrobitoare, de care nu va putea sc?pa dec?t prin ?ntoarcerea, ?n condi?iile ireversibile ale societ??ii, la valorile originare.
Printr-o anumit? ?nclina?ie proprie naturii sale, Rousseau e un contemplativ, o fire vis?toare, pu?in predispus? la efort metodic ?i ac?iune efectiv?. Dar iner?ia, voluptatea sentimentului cultivat? ?n izolare, acel individualism orgolios care se traduce ?n dispre?ul tuturor regulilor ?i conven?iilor pe care ?n?elpciunea uman? le consider? indispensabile vie?ii sociale, nu a reprezentat de fapt dec?t forma indirect?, deghizat?, mai mult sau mai pu?in con?tient?, a unui protest.
A?adar, ?n ciuda exceselor individualiste, la originea operei lui Rousseau a ac?ionat o mare con?tiin?? critic?, un puternic impuls reformator care, opun?nd imperfec?iunilor societ??ii reale imaginea unei societ??i ideale, a reu?it, gra?ie geniului literar, s? tulbure ?i s? antreneze spiritele contemporanilor ?n direc?ia unui ideal revolu?ionar, contribuind ?n mare m?sur? la preg?tirea ideologic? a Revolu?iei din 1789.
Rousseau nu vrea s? fie considerat a face parte din tagma filosofilor, repro??ndu-le faptul c? nu ar fi ?n?eles natura, c? adev?rului inspirat de cultul naturii au c?utat s?-i substituie autoritatea unor sisteme abstracte, speculative, desprinse cu totul de nevoile ?i aspira?iile naturii umane. A luat atitudine ?mpotriva pesimismului religios ?ntemeiat pe dogma despre „p?catul originar", despre corup?ia funciar? a naturii umane. ?ntreaga lui g?ndire are la baz? credin?a c? omul e bun de la natur?, ?i, ?n aceast? privin??, convingerile celorlal?i filosofi erau ?n esen?? acelea?i.
R?ul exist? totu?i; dovad? spectacolul at?tor abuzuri ?i nedrept??i sociale; dar el poate fi remediat. Aceasta e convingerea tuturor; ceilal?i filosofi au v?zut solu?ia ?n mersul ?nainte al societ??ii, prin utilizarea tuturor resurselor de care dispun artele, ?tiin?a, literatura; Rousseau preconizeaz? restaurarea condi?iilor „naturale", orientarea con?tiin?ei morale ?i a progresului social spre un ideal retrospectiv. Teza sus?inut? ?n Discursul despre ?tiin?e ?i arte, scris ca r?spuns Academiei din Dijon (1749), prin care aprecia c? progresul acestora nu a contribuit cu nimic la ameliorarea condi?iei umane, dimpotriv?, va fi reluat? ?i dezvoltat? cu amploare ?n cuprinsul celui de al doilea r?spuns dat aceleia?i Academii, ?n celebrul Discurs asupra originii ?i fundamentelor inegalit??ii dintre oameni (1754).
Lucrarea ne ofer? cel mai sugestiv ?i mai complet tablou al acelei st?ri primordiale ?n care omul ar fi cunoscut fericirea deplin?, starea natural?. Lipsurilor ?i suferin?elor ce apas? asupra omului civilizat le opune imaginea beatitudinii cunoscute de primele fiin?e umane. La ?nceput, omul a fost asemenea unui animal viguros, plin de via?? ?i lipsit de griji, tr?ind izolat, ca toate celelalte animale. Dotat cu inteligen??, a inventat limbajul; ??i fac apari?ia forme rudimentare de organizare social?, familia ?n primul r?nd, roade nu numai ale unor trebuin?e biologice, ci ?i ale unei con?tiin?e morale elementare. P?n? acum i s-au oferit omului toate condi?iile pentru a fi liber ?i fericit. A avut ?ns?, la un moment dat, dorin?a nes?buit? de a poseda...