III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 4. Omul în viziunea raţionaliştilor. Descartes şi Spinoza

III. EVOLU?IA CONCEP?IILOR DESPRE OM ?N EPOCA MODERN? ?I CEA CONTEMPORAN?


4. Omul ?n viziunea ra?ionali?tilor. Descartes ?i Spinoza



?n ansamblul filosofiei lui Descartes, omul leag? dou? lumi, dou? substan?e. Prin corpul s?u omul e integrat naturii mecanice, prin suflet el este substan?a spiritual?. Dar sufletul ?nceteaz?, cu toate acestea, de a fi principiul vie?ii ?i cel care mi?c? trupul: acesta nu moare pentru c? ?l p?r?se?te sufletul, ci sufletul ?l p?r?se?te pentru c? el, corpul se opre?te ca un ceasornic, sau alt automat din mersul s?u de mecanism.
Astfel, spune Descartes, s-a crezut f?r? temei c? ?i c?ldura noastr? natural? ?i toate mi?c?rile corpului nostru depind de suflet, ?n timp ce trebuia s? se cread?, din contr?, c? sufletul atunci c?nd murim nu mai e deoarece aceast? c?ldur? ?nceteaz? iar organele care servesc pentru a pune ?n mi?care corpul, se corup.
?n Medita?ia a ?asea, Descartes ruineaz? concep?ia medieval? despre suflet ca pilot, f?c?nd apel la natur?. Natura ne ?nva?? prin sentimentele de durere, foame, sete etc., c? nu suntem numai caza?i ?n corpul nostru, ca un pilot pe o nav?... C?ci, ?n definitiv, toate aceste sentimente de foame, sete, durere etc, nu sunt altceva dec?t anumite moduri confuze de a g?ndi care provin din ?i depind de unirea ?i de amestecul, ?ntr-un fel, al spiritului cu corpul.
Leg?tura corp suflet este un fapt primar, un dat inanalizabil. ?ntr-adev?r, din cele trei genuri de no?iuni primitive pe care le avem — despre suflet, despre corp ?i despre unirea lor — sufletul e cunoscut numai prin intelectul pur, corpul (?ntinderea, figurile, mi?c?rile) poate fi cunoscut ?n acela?i fel dar ?i mai bine atunci c?nd intelectul e ajutat de imagina?ie (ca ?n geometrie), iar cele care privesc uniunea lor (nu sunt cunoscute dec?t obscur prin intelectul singur ?i nici chiar prin intelectul ajutat de imagina?ie ; dar ele s?nt cunoscute foarte clar prin sim?uri.
Totu?i, ?n Pasiuni el se opre?te am?nun?it la rela?iile cauzale ale celor dou? substan?e. Legat de toate p?r?ile corpului, (de?i multe din func?iile sale corpul le ?ndepline?te f?r? nici un fel de amestec din partea sufletului), sufletul are, totu?i un sediu: glanda pineal?. Importante sunt aici nu ra?iunile pentru care Descartes a ales aceast? gland?: e unic? ?n creier ?i n-ar exista la animale, la care nu se pune problema raportulul eorp-suflet), ei faptul c?, prin instalarea spiritului (principial str?in ?ntinderii) ?n ?ntindere, ?i prin includerea lui ?ntr-un sistem de mi?care mecanic, Descar?es sugera o ?ncheiere monist? dualismului s?u.
Sufletul mi?c? glanda pineal?, afect?nd astfel „spiritele animale": un anumit aer sau v?nt foarte subtil prezent ?n creier ?i ?n nervi, creat de p?r?ile cele mai nobile, mai calde ?i mai subtile ale s?ngelui, p?r?i separate de celelalte, mai pu?in subtile, ?n creier. Aceste ,,spirite animale" au mi?carea permanent? ?i rapid? circular? odat? cu s?ngele, care e un sistem hidraulic (venele ?i arterele sunt p?raie, cavit??ile inimii - ecluze) de transmitere a mi?c?rii. Dac? mi?carea se conserv? (principiu general) atunci „spiritelor" le e imprimat? de c?tre suflet doar direc?ia mi?c?rii, nu ?i viteza. Aceast? direc?ie a ac?iunii e tocmai voin?a.
Schimb?rile care se petrec ?n corp ca rezultat al ac?iunii lucrurilor exterioare asupra organelor de sim? sunt ?i ele transmise, ?ntr-un circuit, tot de c?tre spiritele animale glandei pineale; iar mi?c?rile acesteia, astfel generate, pot afecta sufletul, ?i pot provoca senza?ii.
Unitatea con?tiin?ei sub semnul intelectului cu consecin?a ...