II. Tipuri istorice de umanism - 3. Umanismul renascentist
| Numar pagini |
5 |
| Nume |
II. Tipuri istorice de umanism - 3. Umanismul renascentist |
| Subiect |
Antropologie |
| Institutie |
Universitate |
| Universitate |
Facultatea de Filosofie |
| Pret |
50 puncte |
| Evaluarea calitatii |
0 / 0 (100%) |
| Adaugat |
27-06-2009 |
| Adaugat de |
dktf0406 |
| Descarcat |
1 |
| Marimea fisierului |
0 KB |
| Formatul fisierului |
doc |
| Cuvinte cheie |
, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , |
Format: doc
Pret: 50 puncte
Descrierea materialului:
"Opunându-se acestei valorizări negative a omului şi a vieţii sale terestre, Renaşterea manifestă, ca una din tendinţele sale fundamentale, antropocentrismul, care reprezintă o schimbare radicală în perceperea condiţiei umane. Deşi epoca nu renunţă la credinţă şi omul este văzut în continuare drept legătura privilegiată dintre pământ şi cer, în filosofie se manifestă panteismul, care socoteşte divinul ca imanent lumii iar lumea, în consecinţă, este preţuită ca parte a lui Dumnezeu. În acest context se subliniază şi forţa omului, nu slăbiciunile lui, însuşirile pozitive nu cele negative, voinţa, curajul, capacitatea de a şti şi de a face în virtutea propriei sale condiţii. Asemenea lui Dumnezeu, omul este privit prin prisma rolului de creator iar opera sa întemeietoare în cadrul lumii este calificată drept „a doua creaţie”.
Renaşterea continuă practic idei pe care gânditorii evului mediu deja le formulaseră dar într-o formă în care locul întâi era acordat mereu lui Dumnezeu. Renaşterea schimbă accentele, exprimând mult mai clar conştiinţa de sine a omului încrezător în propriile sale..........."
BIBLIOGRAFIE
1. Giovanni Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului, trad. Dan Negrescu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1981
2. Heinz Paetzold, „Omul”, trad. Camelia Simion, în: Filosofie Curs de bază, Editori: Ekkehard Martens, Herbert Schnädelbach, Buc., Ed. Ştiinţifică, 2000
Extras din material:
3. Umanismul renascentist
Opun?ndu-se acestei valoriz?ri negative a omului ?i a vie?ii sale terestre, Rena?terea manifest?, ca una din tendin?ele sale fundamentale, antropocentrismul, care reprezint? o schimbare radical? ?n perceperea condi?iei umane. De?i epoca nu renun?? la credin?? ?i omul este v?zut ?n continuare drept leg?tura privilegiat? dintre p?m?nt ?i cer, ?n filosofie se manifest? panteismul, care socote?te divinul ca imanent lumii iar lumea, ?n consecin??, este pre?uit? ca parte a lui Dumnezeu. ?n acest context se subliniaz? ?i for?a omului, nu sl?biciunile lui, ?nsu?irile pozitive nu cele negative, voin?a, curajul, capacitatea de a ?ti ?i de a face ?n virtutea propriei sale condi?ii. Asemenea lui Dumnezeu, omul este privit prin prisma rolului de creator iar opera sa ?ntemeietoare ?n cadrul lumii este calificat? drept a doua crea?ie.
Rena?terea continu? practic idei pe care g?nditorii evului mediu deja le formulaser? dar ?ntr-o form? ?n care locul ?nt?i era acordat mereu lui Dumnezeu. Rena?terea schimb? accentele, exprim?nd mult mai clar con?tiin?a de sine a omului ?ncrez?tor ?n propriile sale for?e ?i hot?r?t s?-?i construiasc? un destin m?re? ?i pe p?m?nt, nu numai ?n ceruri. Apar astfel o serie de lucr?ri ?n care se elogiaz? omul ?i ?nsu?irile lui, ca de exemplu: Despre demnitatea ?i excelen?a omului (secolul al XV-lea) de Gianozzo Manetti ?i, poate cea mai reprezentativ? pentru noul spirit renascentist: Discurs despre demnitatea omului (1486) a lui Giovanni Pico della Mirandola.
Aici autorul ia la ?nceput ?n discu?ie motivele care i-au determinat pe filosofi s?-i acorde omului un loc aparte ?n univers. Unele se refer? la rolul de mijlocitor al omului: omul ca mijlocitor ?ntre fiin?e, ca pies? mediatoare ?ntre eternitate ?i timp, omul ca leg?tur? unificatoare a lumii, leg?tura ei nup?ial?. Altele subliniaz? capacitatea omului de a ob?ine o cunoa?tere cuprinz?toare: ascu?imea sim?urilor, puterea iscoditoare a min?ii sale, lumina spiritului, interpret al naturii. In fine, demnitatea omului trebuie s? se afle ?n proximitatea demnit??ii ?ngerilor.
Iese ?n eviden?? faptul c? Pico apeleaz? la interpret?ri ale omului ce provin din cele mai diferite tradi?ii ale g?ndirii. Cea antic? vedea tr?s?tura distinct? a omului ?n capacitatea sa de a cunoa?te, ?n sensul cel mai larg (ca la Platon, Aristotel ?i stoici), st?nd l?ng? inter pret?rile autentic cre?tine. Toma din Aquino ?i Augustin au subliniat rolul de mijlocitor al omului. Pico adaug? acestor interpret?ri cre?tine ?i m?rturiile per?ilor. El ?l situeaz? pe David ?n imediata apropiere a per?ilor. Interpretarea din Vechiul Testament, potrivit c?reia omul este de admi rat deoarece el se afl? doar cu pu?in ?n urma ?ngerilor, este respins? de Pico, cu argumen tul c? ?n acest caz ?ngerii sunt de fapt cei care trebuie admira?i, ?i nu oamenii. Omul este demn numai ?ntruc?t ne orient?m dup? m?sura pe care o d? existen?a ?ngerilor.
Pico della Mirandola nu constat? faptul c? toate aceste afirma?ii sunt, ?ntr-o anumit? m?sur?, ?ndrept??ite. Cu toate acestea ele nu sunt fundamentale. Pico ??i ?ncepe propria interpretare a demnit??ii umane cu observa?ia c? ar trebui g?sit? o deter minare care s? sublinieze nu doar pozi?ia privilegiat? a omului fa?? de animale, ci ?i ?n rela?ie cu spiritele supraterestre.
La limita dintre miturile crea?iei biblice ?i cele platonice, a?a cum au fost transmise ?n c?r?ile Geneza, ?i Timaios, Pico della Mirandola elaboreaz? mai ?nt?i o ontologie a lumii anterioare cre?rii omului. Dac? apel?m pentru explica?ii supli mentare la scrierea lui Pico Hep...
Materiale similare
| Nume: |
II. Tipuri istorice de umanism - 2. Umanismul medieval |
| Extras din material: |
...radis ?i s-a suit la al treilea cer. Deci s? nu ponegrim munca, s? nu ne lep?d?m de osteneal?. C?ci chiar ?nainte de a ajunge ?n ?mp?r??ia cerurilor, ne alegem de pe urma ei cu aceast? mare r?splat?, c? adic? din ea ?ns??i c?p?t?m desf?tare, dar ?i ceea ce e cu mult mai sus ca desf?tarea: s?n?tatea cea mai curat?...
?n secolul al VII-lea ?nt?lnim o interesant? viziune asupra omului ?n opera lui Maxim din Hrisopolis/M?rturisitorul, comentator al lui Dionisie pseudo Areopagitul. Potrivit ac... |
| Nume: |
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 9. „Umanismului integral” al lui Jacques Maritain |
| Extras din material: |
... vorbe?te ?i de tragedia culturii sale.
?n primul r?nd, stabile?te Maritain, cultura modern? se poate caracteriza printr-o r?sturnare a ordinii scopurilor, pentru c?, ,?n loc s?-?i orienteze binele ei propriu, care este un bine terestru, c?tre via?a etern?, ea caut? scopul suprem ?n sine ?nsu?i, ?i acest scop este domina?ia materiei de c?tre om.
Apoi, ?n loc de a respecta natura ?i natura omului prin ?ndreptarea eforturilor sale c?tre perfec?iunea interioar? a ?n?elepc... |
| Nume: |
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 14. Existenţialismul religios. Karl Jasppers şi Gabriel Marcel |
| Extras din material: |
.... Marcel nu face dec?t s? ilustreze condi?ia unei filosofii p?trunse de religiozitate, ?n numele unei experien?e ale c?rei atribute definitorii sunt misticismul ?i ascetismul. Primatul spiritului e afirmat la fiecare pas, cu toate implica?iile morale ce decurg de aici: valorile autentice ?in exclusiv de fiin?a noastr? spiritual?, criteriu determinant ?i fundament suprem al vie?ii noastre morale. Valorile nu au sens dec?t prin raportare la om, dar ele nu au validitate dec?t gra?ie prezen?ei divin... |
Toate materialele similare
Comentarii asupra materialului "II. Tipuri istorice de umanism - 3. Umanismul renascentist"
Nimeni nu a verificat inca acest material. Fi primul care isi publica opinia
Publica-ti opinia
Logheaza-te pentru a posta un comentariu
