Mikel Dufrenne, Opera de artă şi execuţia sa
| Numar pagini |
4 |
| Nume |
Mikel Dufrenne, Opera de artă şi execuţia sa |
| Subiect |
Estetică |
| Institutie |
Universitate |
| Universitate |
Facultatea de Filosofie |
| Pret |
50 puncte |
| Evaluarea calitatii |
0 / 0 (100%) |
| Adaugat |
27-06-2009 |
| Adaugat de |
dktf0406 |
| Descarcat |
0 |
| Marimea fisierului |
0 KB |
| Formatul fisierului |
doc |
| Cuvinte cheie |
, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , |
Format: doc
Pret: 50 puncte
Descrierea materialului:
"Opera de artă trebuie să se ofere percepţiei: dar pentru a trece, într-un fel oarecare, de la existenţă virtuală la o existenţă în act, ea trebuie să fie executată. Iar execuţia se impune cel puţin pentru artele ale căror opere există şi se perpetuează prin semnele în care au fost depuse, aşteptând astfel să fie interpretate. Se poate vorbi, în acest caz, de experienţă virtuală, deşi opera este încheiată şi deşi, în principiu, reprezentarea nu adaugă nimic la ceea ce autorul a vrut să spună. În ceea ce priveşte exigenţa concretizării - cum spune Ingarden - literatura teatrală, de exemplu, ne prilejuieşte în acest sens o foarte bună dovadă. Când citesc o piesă de teatru, simt că ceva lipseşte. Pot, dealtminteri, încerca să înlătur o atare senzaţie imaginându-mi - mai mult sau mai puţin confuz şi după ideea pe care o am despre teatru - punerea în scenă, atitudinile, intonaţiile: e vorba de o execuţie imaginară, evident, dar care deja animă textul şi, câteodată, îl iluminează, cutare cuvânt capătă sens pentru că scapă ca o mărturisire reţinută, altul pentru că.........."
"4.1. Artele în care executantul este autorul
Într-adevăr toate artele cer o execuţie; pictorul execută portretul, sculptorul bustul. Creaţia este aici execuţie, în timp ce pentru artele în care execuţia este distinctă nu întrebuinţează acest cuvânt pentru a se demna actul creator: nu se spune că dramaturgul execută o piesă sau compozitorul o sonată. Totuşi, în artele în care execuţia este încredinţată specialiştilor, se întâmplă uneori ca autorul, pentru a-şi crea sau controla creaţia, să-şi asume şi grija execuţiei: Eschil, Molière, Shakespeare sunt pe scenă, Racine compune Mittridate recitând cu atâta impetuozitate că un indiscret s-ar fi neliniştit; muzicianul compune la pian, sau preia funcţia dirijorului aşa cum arhitectul preia, câteodată, funcţia antreprenorului. Nimic nu înlocuieşte învăţămintele practicii execuţia devenind pentru autor, în acelaşi timp, şi cea mai bună sursă de inspiraţie şi cel mai bun mijloc de control. Dar atunci când execuţia coincide cu creaţia se mai poate........."
Extras din material:
Mikel Dufrenne, Opera de art? ?i execu?ia sa
Mikel Dufrenne, Opera de art? ?i execu?ia sa ?n Fenomenologia experien?ei estetice, vol. I, Editura Meridiane, Bucure?ti, 1976, pp. 68-70; 81-91.
Opera de art? trebuie s? se ofere percep?iei: dar pentru a trece, ?ntr-un fel oarecare, de la existen?? virtual? la o existen?? ?n act, ea trebuie s? fie executat?. Iar execu?ia se impune cel pu?in pentru artele ale c?ror opere exist? ?i se perpetueaz? prin semnele ?n care au fost depuse, a?tept?nd astfel s? fie interpretate. Se poate vorbi, ?n acest caz, de experien?? virtual?, de?i opera este ?ncheiat? ?i de?i, ?n principiu, reprezentarea nu adaug? nimic la ceea ce autorul a vrut s? spun?. ?n ceea ce prive?te exigen?a concretiz?rii - cum spune Ingarden - literatura teatral?, de exemplu, ne prilejuie?te ?n acest sens o foarte bun? dovad?. C?nd citesc o pies? de teatru, simt c? ceva lipse?te. Pot, dealtminteri, ?ncerca s? ?nl?tur o atare senza?ie imagin?ndu-mi - mai mult sau mai pu?in confuz ?i dup? ideea pe care o am despre teatru - punerea ?n scen?, atitudinile, intona?iile: e vorba de o execu?ie imaginar?, evident, dar care deja anim? textul ?i, c?teodat?, ?l ilumineaz?, cutare cuv?nt cap?t? sens pentru c? scap? ca o m?rturisire re?inut?, altul pentru c? explodeaz?; cutare scen? este dramatic? prin prezen?a discret? sau suveran? a unui personaj mut, cutare tirad? solicit? cutare mimic? ?i chiar cutare costum: Oh, cum m? apas? aceste lungi zorzoane, aceste v?luri!". ?i dac? uneori autorul a avut grij? s? noteze indica?iile de decor sau de joc, acest lucru vine, cu prec?dere, ?n ?nt?mpinarea inten?iei cititorului pentru a-i stimula imagina?ia pe m?sur? ce difuziunea c?r?ii permite r?sp?ndirea teatrului v?zut prin teatrul citit. Cu siguran?? ?ns? c? efortul imaginativ pe care-l fac - mai cu seam? pentru c? altereaz? spontaneitatea percep?iei cuvintelor - r?m?ne mai degrab? ?n serviciul judec??ii dec?t ?n acela al percep?iei: execut?nd piesa cu propriile mele resurse, caut - mai ?nainte de toate - s? ?n?eleg, s? descop?r sau s? comentez sensul. Un atare punct de vedere este propriu lecturii: ?n lipsa prezen?ei sensibile prin care opera poate deveni obiect estetic re?in numai ceea ce intr? ?n sfera de exerci?iu proprie reflec?iei: structura ?i semnifica?ia. ?n timp ce la teatru m? abandonez ?nc?nt?rii, citind dau dovad? de deta?are exers?ndu-mi doar inteligen?a. Aceasta ?nsemn?, f?r? ?ndoial?, a trage un excelent folos ?i a aduce deja un omagiu, singurul omagiu pe care-l a?teapt? piesele neizbutite, piesele care nu ajung la ramp? sau acelea ?n care prevaleaz? o tez?. Dar, ?n sf?r?it, dac? nu adopt atitudinea estetic? a?a cum vom ?ncerca s-o descriem mai departe, faptul se explic? prin aceea c? nu sunt ?n fa?a operei ?ns??i, a operei ajunse la punctul ?n care se descoper? obiectul estetic. ?i numai execu?ia permite aceast? descoperire. F?r? s? ne propunem s? preciz?m, ?n grab?, modific?rile pe care execu?ia le determin? ?n statutul ontologic al operei, s? vedem felul cum este cerut? execu?ia ?n domeniul artelor pentru care execu?ia se instituie ca un criteriu de diferen?iere ?n raport cu celelalte arte.
4.1. Artele ?n care executantul este autorul
?ntr-adev?r toate artele cer o execu?ie; pictorul execut? portretul, sculptorul bustul. Crea?ia este aici execu?ie, ?n timp ce pentru artele ?n care execu?ia este distinct? nu ?ntrebuin?eaz? acest cuv?nt pentru a se demna actul creator: nu se spune c? dramaturgul execut? o pies? sau compozitorul o sonat?. Totu?i, ?n artele ?n care execu?ia este ?ncredin?at? speciali?tilor, se ?nt?mpl? uneori ca auto...
Materiale similare
| Nume: |
Mikel Dufrenne, Atitudinile în faţa frumosului şi adevărului |
| Extras din material: |
...ascute ?i ne face mai disponibili ?i mai docili la obiectul estetic; dar acest progres nu l?rge?te imperiul esteticii ci, dimpotriv?, f?c?ndu-ne mai exigen?i el tinde, mai degrab?, s?-l restr?ng?. Dac?, pe de alt? parte, fecunditatea opera?iunilor intelectuale ?ine de faptul c? putem constitui cuno?tin?e care reunesc multiple experien?e ?i autorizeaz? altele, experien?a estetic? nu poate fi redus? la cuno?tin?e, pentru c? obiectul e de fiecare dat? unic ?i de ne?nlocuit. C?nd aducem ?n discu?ie ... |
| Nume: |
Mikel Dufrenne, Categorii estetice - categorii afective |
| Extras din material: |
... dec?t prin a priori-urile prin care se constituie: noema e mai accesibil? dec?t noeza. Lumea este aceea pe care limbajul nostru o nume?te mai u?or ?i func?ie de care am denumit categoriile umane: exist? un cuv?nt pentru a numi tragicul ca un caracter al lumii, dar nu exist? un cuv?nt pentru a numi sensul tragicului ca un caracter al subiectului. Ceea ce define?te Bayer, ?ntr-adev?r, nu este lumea operei, ci structura ei obiectiv?. Prin aceasta el ??i asum? o sarcin? indispensabil? pentru c?, nu... |
| Nume: |
Nicolai Hartmann, Estetica este un mod de cunoaştere |
| Extras din material: |
...izat? cu mijloacele cunoa?terii. St? ?n esen?a ei ca ea s? r?m?n? ascuns? ?i s? fie sim?it? doar ca prezen?? ?i constr?ngere, dar s? nu fie sesizat? obiectiv.
Nici artistul creator nu o surprinde. El creeaz?, fire?te, potrivit ei, dar nu o dezv?luie, ?i de aceea nici nu o exprim?. El nici nu o poate exprima, c?ci nici el nu posed? o cuno?tin?? despre ea. Mai pu?in ?nc? o posed? cel care contempl? ?i intuie?te. El este desigur st?p?nit de ea, dar numai ca de un mister pe care nu ?l poate limpez... |
| Nume: |
Gabriel Liiceanu, Determinarea tragicului în limitele geografiei fiinţei |
| Extras din material: |
...ocial? ?i relativizeaz? o limit? a istoriei, fie prin aceea care are o rezonan?? cultural? ?i for?eaz? o limit? a naturii (opera).
§ 15
Relativizarea oric?rei limite atinse se realizeaz? prin integrarea acestei limite ?n scenariul tragic-existen?ial al eroului istoriei. ?n limitele peratologiei, propozi?ia ,,victimele tragice se nasc la grani?a unei epoci", vrea s? spun? c? eroul tragic al istoriei tenteaz? o limit? care este absolut? ?n raport cu con?tiin?a sa ?i relativ? ?n raport cu omen... |
| Nume: |
Hegel, Estetica este filosofia artei |
| Extras din material: |
...el de cercetare ar prezenta prea pu?in interes. [...]
?n ce prive?te obiec?ia c? operele artelor frumoase s-ar sustrage trat?rii ?tiin?ifice prin g?ndire fiindc? ele ?i-ar avea originea ?n imagina?ia lipsit? de reguli ?i ?n elementul afectiv ?i fiindc? ele, ?n num?r ?i diversitate de necuprins cu vederea, ?i-ar manifesta efectele numai asupra senza?iei ?i imagina?iei, aceast? obiec?ie ?i ?ncurc?tur? produs? de ea par a mai avea ?i acum greutate. Deoarece, frumosul artei se ?nf??i?eaz? de fapt,... |
| Nume: |
N. Hartmann, Unitatea şi convergenţa întregii arte mari |
| Extras din material: |
... la b?tr?ne?e: un om cu totul obi?nuit - cu o privire ?ntruc?tva stranie; mai departe nu ajungem u?or. Ceva ?ns? ne opre?te: un semn aparte, un stigmat, ceva de ordinul destinului r?sp?ndit asupra ?ntregului, de m?re?ie tragic?; e ca ?i cum orice soart? uman? s-ar oglindi ?n acest chip. ?i ne r?sare ?n minte ce este ?i al nostru ?ntr-?nsul.
Sau Arta fugii. Muzica poate avea ceva mai ad?nc? transparen??, dar numai c?nd ea se ?nf??i?eaz? la nivelul cel mai ridicat. Aceasta este minunea fugii lui... |
Toate materialele similare
Comentarii asupra materialului "Mikel Dufrenne- Opera de artă şi execuţia sa"
Nimeni nu a verificat inca acest material. Fi primul care isi publica opinia
Publica-ti opinia
Logheaza-te pentru a posta un comentariu
