Kant, Analitica sublimului

Kant, Analitica sublimului
Immanuel Kant, Critica facult??ii de judecare, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1981, Cartea a doua, Analitica Sublimului, paragraful 23-25; 28, pp. 137-144; 154-158.
1.1. Trecere de la facultatea de judecare a frumosului la facultatea de judecare a sublimului
Frumosul se aseam?n? cu sublimul ?n aceea c? ambele plac pentru ele ?nsele; de asemenea, nici unul dintre ele nu presupune o judecat? a sim?urilor sau o judecat? logic-determinativ?, ci o judecat? de reflexiune; ca atare, satisfac?ia nu depinde nici de o senza?ie cum este aceea a agreabilului, nici de un concept determinat, ca satisfac?ia produs? de ceea ce este bun. Cu toate acestea ea este raportat? la concepte, ce-i drept nedeterminate, deci este legat? de simpla ?ntruchipare sau de facultatea acesteia; astfel, facultatea de ?ntruchipare sau imagina?ia este considerat?, ?n cazul unei intui?ii date, ca acord?ndu-se cu facultatea conceptelor intelectului sau ra?iunii pe care o stimuleaz?. De aceea ?i aceste dou? judec??i sunt singulare, dar totu?i se declar? universal valabile pentru fiecare subiect, de?i preten?iile lor se limiteaz? doar la sentimentul de pl?cere ?i nu vizeaz? cunoa?terea obiectului.
Dar ?ntre frumos ?i sublim exist? ?i deosebiri importante ?i totodat? evidente. Frumosul naturii prive?te forma obiectului care const? ?n limitare; dimpotriv?, sublimul poate fi ?nt?lnit ?i la un obiect lipsit de form?, ?ntruc?t nelimitarea este reprezentat? ?n el sau datorit? lui, dar g?ndindu-se totodat? totalitatea acesteia, astfel ?nc?t frumosul pare s? fie folosit pentru ?ntruchiparea unui concept nedeterminat al intelectului, iar sublimul pentru ?ntruchiparea unui concept nedeterminat al ra?iunii. A?adar, ?n primul caz satisfac?ia este legat? de reprezentarea calit??ii, iar ?n al doilea, de reprezentarea cantit??ii. De asemenea, ultima form? de satisfac?ie se deosebe?te foarte mult, ?n ceea ce prive?te natura ei, de prima form?; c?ci aceasta (frumosul) con?ine nemijlocit un intens sentiment vital ?i de aceea poate fi asociat? cu atrac?ia ?i cu jocul imagina?iei, ?n timp ce aceea (sentimentul sublimului) este o pl?cere care rezult? doar indirect, adic? provine din sentimentul unei opriri momentane a for?elor vitale urmat? imediat de o izbucnire a lor, mult mai puternic?; ?n consecin??, ca emo?ie ea nu pare s? nu fie un joc, ci o ?ndeletnicire serioas? a imagina?iei. De aceea, sentimentul sublimului nu poate fi asociat cu atrac?ia; ?i ?ntruc?t spiritul nu este doar atras de obiect, ci alternativ mereu ?i respins de el, satisfac?ia produs? de sublim nu con?ine at?t pl?cere pozitiv?, c?t mai cur?nd admira?ie sau respect, adic? pl?cere negativ?.
?ns? deosebirea intim? ?i cea mai important? dintre sublim ?i frumos const? ?n aceea c? - dac? consider?m aici, dup? cum se cuvine, ?n primul r?nd sublimul obiectelor naturii (sublimul artei este ?ntotdeauna limitat de condi?iile concordan?ei cu natura) - frumuse?ea naturii (cea autonom?) con?ine ?n forma ei o finalitate datorit? c?reia obiectul pare s? fie oarecum predeterminat pentru facultatea noastr? de judecare, constituind astfel ?n sine un obiect al satisfac?iei; dimpotriv?, ceea ce treze?te ?n noi f?r? deliberare, doar ?n percepere, sentimentul sublimului poate p?rea ?ntr-adev?r, dup? form?, lipsit de finalitate pentru facultatea noastr? de judecare, neadecvat pentru facultatea noastr? de ?ntruchipare ?i brutal pentru imagina?ie, totu?i este judecat ca fiind cu at?t mai sublim.
Din cele de mai sus reiese clar c? ne exprim?m cu totul incorect atunci c?nd numim sublim un obiect a...