Hegel, Estetica este filosofia artei

Hegel, Estetica este filosofia artei
Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de estetic?, vol. I, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1966 (traducere de D. D. Ro?ca), pp. 7-9; 18-20.
Aceste prelegeri sunt dedicate esteticii; obiectul ei este ?ntinsa ?mp?r??ie a frumosului; mai exact: domeniul ei este arta, ?i anume artele frumoase. Bine?n?eles, numele de estetic? la drept vorbind nu se potrive?te ?ntocmai acestui obiect. Deoarece ,,estetic?" ?nseamn? mai precis ?tiin?a sim?urilor, a perceperii; cu acest ?n?eles a luat na?tere ea ca ?tiin?? nou? - sau, mai cur?nd, ca ceva ce urma abia s? devin? o disciplin? filozofic? - ?n ?coala lui Wolf, pe timpul c?nd ?n Germania obiectele de art? erau privite ?in?ndu-se seama de sentimentele pe care ele trebuiau s? le trezeasc?, ca, de exemplu, sentimentul agreabilului, al admira?iei, al fricii, al milei etc. Dat? fiind nepotrivirea sau, mai propriu, caracterul superficial al acestui nume, unii au ?ncercat s? f?ureasc? alte nume, de exemplu numele de calistic?. Cu toate acestea, ?i termenul acesta se dovede?te a fi nesatisf?c?tor, c?ci ?tiin?a care se ?n?elege prin el nu trateaz? despre frumos ?n general, ci numai despre frumosul artistic. Din acest motiv, noi voim s? r?m?nem la numele de ,,estetic?", deoarece ca simplu nume ne este indiferent, ?i-n afar? de aceasta el a p?truns ?ntre timp at?t de mult ?n limbajul curent, ?nc?t ca nume el poate fi p?strat. Totu?i, adev?rata expresie care poate servi de nume ?tiin?ei noastre este: ,,filozofia artei" ?i, mai exact, ,,filozofia artelor frumoase".
I. Prin ace?ti termeni ?ns?, noi excludem de ?ndat? din ?tiin?a frumosului artistic, frumosul din natur?. O astfel de limitare a obiectului nostru poate ap?rea, pe de o parte, ca fiind o determinare arbitrar?, dup? cum, pe de alt? parte, orice ?tiin?? are dreptul s?-?i delimiteze dup? voie cuprinsul s?u. Limitarea esteticii la frumosul artistic nu trebuie ?ns? luat? ?n ?n?elesul acesta. F?r? ?ndoial?, ?n via?a de toate zilele suntem obi?nui?i s? vorbim de culoare frumoas?, de un cer frumos, de un fluviu frumos, despre flori frumoase, animale frumoase ?i, mai mult ?ns?, despre oameni frumo?i, totu?i - de?i nu vrem s? ne angaj?m ?n dezbaterea privitoare la ?ntrebarea ?n ce m?sur? este voie s? fie atribuit? cu bun? dreptate calitatea de frumuse?e unor astfel de obiecte ?i, ?n general ?n felul acesta frumosul din natur? s? fie a?ezat al?turea de frumosul artei - ?mpotriva acestui fapt se poate deja afirma c? frumosul arte st? mai sus dec?t natura. Deoarece frumuse?ea artistic? e frumuse?ea n?scut? ?i ren?scut? din spirit ?i cu c?t spiritul ?i produc?iile lui sunt superioare naturii ?i fenomenelor ei, tot pe at?t este ?i frumosul artei superior frumuse?ii naturii. Da! formal considerat, un prost capriciu - dintre acelea care, desigur, ?i trec prin cap omului - e superior unui produs oarecare al naturii, c?ci ?ntr-un astfel de capriciu spiritualitatea ?i libertatea sunt totdeauna prezente. Evident, dup? con?inut, soarele, de exemplu, se ?nf??i?eaz? ca un moment absolut necesar, ?n timp ce o toan? stranie dispare ea fiind ?nt?mpl?toare ?i trec?toare. Dar, considerat? pentru sine, o existen?? a naturii, cum este soarele, este indiferent?, nu e liber? ?n sine ?i con?tient? de sine, iar consider?nd-o ?n leg?tura sa necesar? cu altceva n-o privim pentru sine, ?i deci n-o consider?m ca fiind frumoas?.
Dar, spun?nd c? spiritul ?n general ?i frumosul lui artistic sunt superioare frumosului din natur?, f?r? ?ndoial? n-am stabilit ?nc? nimic, deoarece superior este un termen cu totul neprecis, care situeaz? ?nc? frumosul din ...