N. Hartmann, Structura sublimului estetic

N. Hartmann, Structura sublimului estetic
Nicolai Hartmann, Estetica, Editura Univers, Bucure?ti, 1974, capitolul 31, Structura sublimului estetic, a, b. pp. 411-416.
a. Formele particulare ale sublimului
Sublimul, a?a cum l-a v?zut Kant, exist? f?r? ?ndoial?. ?ntrebarea este numai dac? felul acesta de a-l vedea se potrive?te tuturor speciilor de sublim - fie ?i numai celor atinse mai sus, de ex. sublimului con?inut ?n muzic? ?i ?n arhitectur?. Poate c? acolo se g?sesc tocmai formele lui cele mai pure. Unde se g?se?te atunci temeiul ?nfr?ngerii?
El se g?se?te pe de o parte ?n forma particular? de g?ndire a lui Kant, care lucra ?n multe domenii lu?nd pars pro toto, - ?n etic?, de ex., socotea ,,datoria" drept unic domeniu de orientare -; de pe alt? parte, ?n preferin?a acordat? ?n?untrul sublimului la ceea ce cov?r?e?te, strive?te, st?rne?te teama.
Ambele motive au contribuit la rezultatul c?, ?n definitiv, Kant a v?zut mai mult cov?r?itorul dec?t sublimul, sau cel pu?in a luat pe cel dint?i drept acesta din urm?. Nu se poate contesta c? aceast? form? particular? a sublimului exist?, ?i exemplele lui Kant din raporturile naturii sunt cu totul potrivite. Dar ele nu epuizeaz? genul. Ele dau preferin?? laturii problemei din care Kant a scos raportul de opozi?ie ?ntre nepl?cere ?i pl?cere ?n subiectul contemplator. De aceea, acest raport apare la el artificial pronun?at.
Dac? ne ?ntreb?m mai departe de ce a c?utat Kant acea pronun?are, r?spunsul se g?se?te ?n convingerile lui metafizice. Potrivit lor, Dumnezeu este sublimul absolut, ?naintea c?ruia tot ce e creat este disparent de mic; sublimul acesta se str?vede ca infinit ?i de neatins, prin ?ntreg sublimul par?ial din natur? ?i din via?a sufleteasc?. Perspectiva aceasta intuitiv? asupra lumii a f?cut ca imaginea s? devin? unilateral?.
S? l?s?m deci la o parte ceea ce este unilateral! R?m?n ?i atunci ?nc? multe lucruri; cu deosebire dac? ad?ug?m cele dou? cuceriri ale lui Kant pe care le-am amintit ?n capitolul precedent: valoarea fundat? pe o non-valoare ?i ,,ceea ce este mare ?n mod absolut", care nu trebuie ?n?eles cantitativ. Ajungem la sensul lucrului din urm? cel mai bine, c?nd punem al?turi formele deosebite ?n care apare sublimul, desigur acum ?ntr-o accep?iune mai tolerant? dec?t cea kantian?.
Trebuie aici s? l?s?m la ?nceput la o parte delimitarea sublimului fa?? de sublimul din via??.
Voi cita deci - f?r? a pretinde la ordonare sistematic? ?i la enumerare complet? - urm?toarele specii:
1. marele ?i grandiosul - ambele f?r? referin?? la cantitatea m?surabil?, mari doar ,,potrivit felului lor", ?n modul ?n care anumite cl?diri produc impresia m?rimii, f?r? a fi extensiv mari;
2. gravul, solemnul, ceea ce ne dep??e?te, ceea ce e plin de profunzime sau d? ?n vreun fel impresia ad?ncimii abisale; gravul ?n sensul ?n care el poate apar?ine ?i seninului festiv;
3. conturatul, ?nchegatul-?n-sine, perfectul, ?naintea c?ruia ??i apari mic ?i plin de lipsuri (astfel, adesea ?n sublimul moral); t?cutul ?i nemi?catul plin de mister, ?n m?sura ?n care sim?im c? el este doar suprafa?a a ceva obscur ?i nem?surat;
4. ceea ce ne dep??e?te (?n for?? ?i putere) - ?n natur?, cov?r?itorul ?i strivitorul; ?n via?a uman?, superioritatea moral?, ceea ce impune ?i entuziasmeaz?, ceea ce este omene?te m?re?, grandios, generos;
5. uria?ul, enormul, ?nfrico??torul - irup?nd ?n via?a omului, ?n fa?a c?ruia el coboar? p?nzele; dar ?i ?n forma artistic? - monumentalul, lapidarul, ceea ce este, ?n form?, ,,tare" ?i ,,colosal" (Kant);
6. emo?ionantul ?i zguduitorul - ambele predomi...