N. Hartmann, Unitatea şi convergenţa întregii arte mari

N. Hartmann, Unitatea ?i convergen?a ?ntregii arte mari
Nicolai Hartmann, Estetica, Editura Univers, pp. 457-462.
Straturile ontic superioare se afl? ascunse mai ad?nc ?n interiorul operei de art? ?i apar numai ?n transparen?a straturilor exterioare. Lucrul acesta ??i are temeiul lui ontic: artele se ?ndreapt? spre sim?uri, sim?urile sunt ?ns? legate de lucrul fizic, ?i numai prin mijlocirea acestuia pot face sesizabil un con?inut ulterior. Punctul acesta de inser?ie nu poate fi dat la o parte sau schimbat. Sim?urile, ?n adev?r, nu mijlocesc direct nici elementul sufletesc, nici via?a, ci cu des?v?r?ire numai ceea ce ?ine de lucruri - ceea ce apar?ine domeniilor largi ale fizicului. De aceea, straturile ontic mai ?nalte trebuie s? fie cele estetic ,,mai ad?nci". Nici din acest raport nu se poate elimina nimic. El este valabil, numai cu pu?ine schimb?ri, pentru toate domeniile artei. ?i pentru frumosul uman ?i pentru frumosul naturii.
Rezult? de aici ceva remarcabil. Diferite sunt pretutindeni, cum s-a v?zut, straturile exterioare; ele difer? ?n?untrul artelor mult unele de altele - a?a cum materia ?n care lucreaz? artele este fundamental diferit?; de aceasta ?ns? sunt determinate straturile exterioare. Nu se pot modela acelea?i forme ?n piatr? sau ?n sunete, ?n cuvinte sau ?n culori.
Str?ns ?nrudite, ?n schimb, ?i ?n mare parte chiar identice, sunt straturile interioare ultime; ba, ?n parte, nici m?car ultimele, - deja ?n straturile medii mai ad?nci ?ncepe convergen?a. Lucrul acesta nu este at?t de ciudat cum pare. Ultimele straturi interioare sunt cele de ordinul Ideii, ?i generalul uman este tocmai ce e comun. C?ci ceea ce este individual-ideal - Ideea personalit??ii - este o raritate chiar ?n operele mari ?i ad?nci ale artelor (?n considerare intr? aici numai cele urm?rind reprezentarea). ?i c?nd este prezent, nu se opune niciodat? universului-ideal, ci ?l scoate mai degrab? ?n relief prin opozi?ie.
Dar ?i ?n celelalte straturi interioare - ?n cele situate mai la suprafa?? - vedem aceea?i tendin?? la identitate. Destinele omene?ti se repet?, se pot recunoa?te ?n cu totul alte chipuri; caracterele umane mai ales sunt supuse unui anumit tipic, pe care ?l descoperim cur?nd. Tr?s?turile acestea comune, care se impun cu u?urin??, sunt cele care domin? aici adesea, ?i fa?? de care restul dispare ca fiind mai pu?in important. Lucrul st? altfel ?n straturile interioare dec?t ?n straturile exterioare. ?i el prive?te ?i artele care nu ?intesc la reprezentare, deoarece ?n straturile lor interioare se exprim? aceea?i fiin?? sufleteasc?, ?i ?nc? ?n ?i mai mare generalitate.
Plec?nd de aici, putem ?n?elege de ce exist? fenomene de ?nrudire care se ?ntind prin ?ntregul domeniu al crea?iei artistice. Extraordinara diversitate a artelor, ?n forma de apari?ie sensibil? ?i apropierea de sim?uri, ??i are replica ei ?n uniformitatea con?inuturilor ei interioare - ?i acestea ?n?elese nu numai ca material, ci ?i ca con?inut modelat.
?i aici ?nt?lnim un fenomen care deseori deja a izbit pe esteticieni, f?r? ca el s? poat? fi propriu-zis explicat: tocmai ?nrudirea ?ntins? ?ntre artele eterogene, ba chiar ?ntre opere de art? cu totul eterogene - c?nd le ?n?elegem mai ad?nc sau alegem pe acelea apar?in?nd epocilor ?i mae?trilor mari ?i l?s?m la o parte ce este mai m?runt.
Pe scurt ?i luat cu mare pruden??, lucrul acesta poate fi exprimat ?i astfel: ?ntreaga art? de nivel mai mic sau chiar mijlociu difer? f?r? margini ?i se apropie de neputin?a oric?rei asemuiri; ?ntreaga art? cu adev?rat mare, ?n schimb, converge ?i se apropie de o identitate ...