Gabriel Liiceanu, Determinarea tragicului în limitele geografiei fiinţei

Gabriel Liiceanu, Determinarea tragicului ?n limitele geografiei fiin?ei
Gabriel Liiceanu, Tragicul - O fenomenologie a limitei ?i dep??irii, Ed. Humanitas, Bucure?ti, 1993, pp. 47-54.
§ 1
Registrele fiin?ei se determin? ?n raport cu conceptul de limit?: animalitatea reprezint? limita care nu se cunoa?te pe sine; supra-umanul este con?tiin?a de sine a limitei.
§ 2
Cu tragicul ne a?ez?m ?ntr-o zon? a fiin?ei populat? de existen?e finite ?i con?tiente. Situa?ia tragic? nu este compatibil? dec?t cu fiin?e con?tiente finite confruntate cu limita.
§ 3
Dac? tragicul se ?nscrie ?n zona dialogului ?ntre con?tiin?? ?i limit?, ?nseamn? c? terminarea lui nu se poate face dec?t prin determinarea calit??ii limitei. O fenomenologie a limitei poate fi ?ntreprins? pornind de la o ierarhie a gazdelor de posibilitate ?n dep??irea limitei devine la limit?, o limit? principal nedep??ibil?.
§ 4
Singura limit? de nedep??it este finitudinea ?ns??i. Tragicul trebuie c?utat ?n ?nt?lnirea unei fiin?e con?tiente cu propria sa finitudine perceput? ca limit?.
§ 5
A?adar limita d? tragicului un con?inut specific. Ceea ce distinge tragicul este faptul c? el se desf??oar? ?ntotdeauna la hotar.
§ 6
Con?inutul specific al tragicului se refer? la faptul c? tragicul nu este orice r?u,, ci r?ul asumat prin ?nfruntarea con?tient? a limitei. Dar ca atare el poate s? genereze tensiunea proprie actului creator ?n sens larg. Exist? astfel o deschidere c?tre bine ?nchis? ?n tensiunea aceasta, un orizont al binelui ?n st?ruin??; o nou? stare. Creezi o nou? stare prin simpla st?ruin??.
§ 7
Sublimul este convertirea suferin?ei, care, sun tensiunea ?nt?lnirii cu limita, se r?stoarn? ?n opusul ei. El ?l aduce pe om la hotarul fiin?ei umane, deci la limita de unde, ?n geografia fiin?ei, ?ncepe t?r?mul libert??ii absolute.
§ 8
Tragicul nu apare deci f?r? tentarea limitei absolute. Con?tiin?a care r?m?ne ?n limitele corporalit??ii (finitudinii) ?i libertatea care se p?streaz? ?n cele ale necesit??ii exclud apari?ia tragicului. Tragicul nu exist? ?n condi?iile ?n care elanurile con?tiin?ei sunt m?surate dup? finitudinea fiin?ei.
§ 9
Dintre elanurile individuale care se fr?ng de limita condi?iei fiin?ei finite nu sunt tragice dec?t cele care pot ?ntruni un consens al umanului (sunt deci universal reprezentative). A?a fiind, tragici sunt doar cei excelen?i, pentru numai ei ajung p?n? la limita proprie tragicului, numai ei sunt exempl?ri pentru n?zuin?a ?i c?derea noastr? comun?. Nebunia este proiectul care tenteaz? limita ?n forma nesemnificativ? a extravagan?ei.
§ 10
Factorul care suport? efectele ac?iunii pe care a declan?at-o ca form? de tentare a limitei, poate fi numit pacient tragic. El nu este pacient dec?t ?n m?sura ?n care suport? efectele propriei sale ac?iuni. Pacientul tragic este elementul principal al scenariului tragic (eroul) pentru c? este ini?iatorul coliziunii cu limita.
§ 11
Agentul tragic este personificarea limitei provocate ?i ?nfruntate de pacientul tragic. El este factorul care-l aduce pe pacient la limita tragic? ?i-l transform? pe acesta ?n agent absolut al dep??irii.
§ 12
Conflictul dintre con?tiin??, ca pacient tragic ?i limita personificat?, ca agent tragic este unul din care nimeni nu iese ?nfr?nt ?i toat? lumea pierde. Ambiguitatea victoriei ?i a ?nfr?ngerii rezid? ?n situa?ia c? limita este implacabil? ?n timp ce con?tiin?a este ireductibil?.
Victoria limitei personificate const? ?n imuabilitatea ei. Victoria con?tiin?ei p?timitoare const? ?n actul persever?rii ei ?n proiect.
§ 13
Moartea reprezint? ...