Enigma Otiliei - Pacalopol - caracterizare

Leonida Pacalopol – Caracterizare

In ambianta casei din strada Antim, prezenta lui Leonida Pascalopol e un lucru straniu. Mosierul bogat si manierat e intr-o neconcordanta prea izbitoare (pentru a nu o observa el insusi) cu Costache si rudele sale.
In momentul in care Felix soseste la “unchiul” Costache, intr-o seara de iulie, face cunostiinta cu aproape toate personajele care populeaza casa, chipuri stranse laolalta cantr-o pictura flamanda cu precise linii de contur si tonuri puternice. La masa de joc, care reunea o parte din personajele aflate in casa lui mos Costache, sta si Pascalopol. Otilia, jucand rolul de initiator al lui Felix, le face cunostiinta. Pascalopol se recomanda lui Felix “cu o ceremonie care trada cresterea lui aleasa retinand ceva mai mult mana tanarului intr-a sa, spre a-l examina”.
Privindu-l pe mosier, baiatul constata ca: era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos” la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatilor carunte. Parul rar, dar bine ales, intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei”.
Caracterizarea este aprent facuta de autor, caci in realitate Pascalopol este privit de Felix, iar cititorul retine amanuntele pe care Felix, el insusi, le retinuse. Se insista de la inceput asupra chipului, iar elementele care compun intregul sunt nu rareori contraste: “rumen ca un negustor, insa elegant prin eleganta pielii”, “oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces”.
Dintre toate personajele, autorul insista cel mai mult asupra tinutei lui Pascalopol. Ii sunt descrise in amanuntime hainele, croiala lor, culoarea: “Pe la orele sase, o trasura cu doi cai albi, aceeasi din seara precedenta, se opri in fata portii, si din ea cobori Pascalopol, imbracat intr-un costum pepit, bine croit, cu ghete albe, cu floare la butoniera si cu canotiera pe cap”.Toate acestea alcatuiesc un contrast izbitor intre Giurgiuveanu si mosierul bogat, admirat de toata familia Tulea si escrocat uneori fara jena, ba de mos Costache, care-i “ciupea” cate o suma oarecare de bani, ba de Aglae, care se aseza la masa de joc stiind precis ca nu are bani, dar scotocindu-se fugar si nesemnificativ in punga si acceptand repede si fara complexe “imprumutul” lui Pascalopol.
Daca interiorul casei lui mos Costache este compus in perfecta concordanta cu avaritia personajului, interiorul lui Pascalopol lasa de la prima vizita a Otiliei insotita de Felix, impresia ca aici locuieste un om cu gust pentru frumos.
“ Interiorul i se paru lui Felix cu mult mai rafinat decat si-ar fi putut inchipui, cunoscand numai omul, asa de rezervat si conventional. In loc de pat in dormitor, avea o sofa joasa, enorma, care ocupa o portiune din odaie. Un mare chilim vechi, de buna calitate, in culori dulci de otrava acoperea. Peretele din fund era invelit intr-un vast casmir de care atarnau arme vechi: iatagane, pistoale cu manere sidefate, o tolba cu sageti exotice. Pe o masuta turceasca, o mare tipsie de arama tinea in mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, in dreptul marginii ei exterioare, atarnau nenumarate candele de argint de marimi deosebite. Cateva scaune in X, incrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul peretilor pe care atarnau cateva mici picturi cu privelisti de pe Bosfor. Biroul avea o masa simp...