Aristotel

Aristotel
Dou? din cele mai cunoscute tratate ale sale, “Politica” ?i “Etica Nicomahic?”, apar?in domeniului practic al filozofiei. Lucr?rile nu sunt “practice”, ?n sensul c? nu sunt manuale didactice. Din contr?, ele abund? ?n analize ?i ?n argumente, baz?ndu-se mai mult pe cercet?ri istorice ?i ?tiin?ifice. Ele sunt lucr?ri de filozofie practic?; “practic?”, deoarece scopul sau ?elul lor nu este de a oferi adev?rul, ci de a schimba faptele.
Oamenii se disting de alte animale prin faptul c? posed? ra?iune ?i putere de g?ndire. Oamenii “con?in ceva divin - ceea ce numim intelect este divin”, iar intelectul nostru este “divinul ?n?untrul nostru”. ?ntr-adev?r fiecare dintre noi este un adev?rat intelect, “c?ci el [intelectul] reprezint? ceea ce natura uman? are mai nobil ?i mai elevat”.
Activitatea intelectual? nu este suficient?. Oamenii nu sunt indivizi izola?i. “Omul”, scrie Aristotel, “este din natur? un animal social”. Aceast? remarc? nu este un aforism f?cut la ?nt?mplare, ci o mostr? de teorie biologic?. “Animalele sociale sunt acelea care au o singur? activitate ?n comun; a?a sunt oamenii, albinele, viespile, furnicile ?i cocorii.”. “?i aceast? ?nsu?ire este caracteristic? omului, spre deosebire de toate viet??ile, a?a c? singur el are sim?irea binelui ?i a r?ului, a dreptului ?i a nedreptului ?i a tuturor celorlalte st?ri morale. Comunitatea unor fiin?e cu asemenea ?nsu?iri creeaz? familia ?i Statul”.
Primul lucru demn de pus ?n eviden?? ?n leg?tur? cu ideea aristotelic? de Stat este m?rimea acestuia. “C?ci, dac? din zece oameni nu s-ar putea constitui o cetate, o sut? de mii n-ar mai constitui o cetate.” El nu ?i-a schimbat niciodat? p?rerea c? micile ora?e-state erau cea mai propice - ?i cea mai natural? - form? de societate civil?. ...