Amintiri din copilărie – Ion Creangă

Amintiri din copil?rie – Ion Creang?

„?nt?iul mare scriitor rom?n, ie?it din s?nul poporului, scriind despre popor dar ridic?ndu-se la mijloacele marii arte” (G. C?linescu), Ion Creang?, s-a n?scut ?n Humule?tiul mitic, desp?r?it de T?rgu Neam? de apa „Ozanei cea frumos curg?toare ?i limpede ca cristalul”. Spa?iul acesta a fost spa?iul „Amintirilor din copil?rie”. Opera este ?n primul r?nd o crea?ie artistic? ?i proiecteaz? ruralitatea materiei ?n imaginea literar?, coexist?nd ?n acela?i timp ?n fic?iune ?i ?n realitate.
Cartea are ?n centrl ei un personaj aparte, un personaj singular ?n lumea literar?: Nic? a lui ?tefan a Petrii.
Una din modalit??ile de concepere a textului narativ este „popasul contemplativ” (T. Vianu), popas al povestitorului care re?nvie universul copil?riei: Ozana, dumbr?vile, prundul, ?tioalnele, ?arinile, tata ?i mama, fra?ii ?i surorile, cl?cile, petrecerile, horele ?i nenum?rate figuri de dasc?li, preo?i ?i copii ai satului.
Acest popas contemplativ nu evoc? doar un timp ?i un loc anume, el recompune un personaj, Nic?, ?i opera ?ntreag? poate fi considerat? „un popas contemplativ” al adultului pe t?r?mul copil?riei inocente.
Privit retrospectiv, cu ochii omului matur, ajuns ?n jurul v?rstei de cinzeci de ani, ?i cu cei ai copilului, f?r? s? se poat? realiza distinc?ia ?ntre cele dou? atitudini contemplative, satul natal al lui Creang?, cap?t? aura de legend?, devenind incomparabil ?i inconfundabil: Humule?ti era un sat vechi r?z??esc, ?ntemeiat ?n toat? puterea cuvntului, cu gospodari tot unul ?i unul, cu fl?c?i voinici ?i fete m?ndre, care ?tiau a ?nv?rti ?i hora, dar ?i suveica de vuia satul de vatale ?n toate p?r?ile, cu biseric? frumoas? ?i ni?te preo?i ?i dasc?li poporeni ca aceia, de f?ceau mare cinste satului lor.
Dup? cum spunea George C?linescu, ?n „amintiri din copil?rie” este evocat? „copil?ria copilului universal”, lucru care ?l spune chiar ?i autorul: „A?a eram eu la v?sta cea fericit? ?i a?a cred c? au fost to?i copiii, de c?nd ?i lumea asta ?i p?m?ntul, m?car s? zic? cine ce-ar zice”.
Copil?ria ideal?, retr?it? retrospectiv, inund? sufletul autorului cu amintiri despre trecutul ireversibil, miraculos ?i fantastic. Nostalgic Creang? spunea „Stau c?teodat? ?i-mi aduc aminte ce vremuri ?i ce oameni mai erau prin p?r?ile noastre pe c?nd ?ncepusem ?i eu dr?g?li??-Doamne, a m? rdica b?ie?a? la casa p?rin?ilor mei, ?n satul Humule?ti din t?rg, drept peste apa Neam?ului, sat mare ?i vesel, ?mp?r?it ?n trei p?r?i, care se ?in tot de una: vatra satului, Delenii ?i Bejenii”.
Sentimentul predominant ?n Amintri este regretul c? satul patriarhal, cu frumuse?ile ?i valorile tradi?ionale, au disp?rut odat? cu copil?ria. Autorul a p?strat undeva, ?ntr-un ungher al min?ii ?i sufletului, o imagine, un detaliu, despre fiecare om, ?nt?mplare, etc. Mama sa, Smaranda Creang?, apare ca un personaj de basm; o fiin?? cu puteri supranaturale care era vestit? pentru „n?zdr?v?niile sale” ?i „cu adev?rat c? ?tia a face multe ?i mari minun??ii: alunga norii cei negrii de pe deasupra satului nostru ?i ab?tea grindina ?n alte p?r?i; ?nfigea toporul ?n p?m?nt afar?, dinaintea u?ii; ?nchega apa cu numai dou? picioare de vac?, de se ?ncrucea lumea de mirare; b?tea p?m?ntul sau p?retele sau vreun lemn, de care m? p?leam la cap, la m?n? sau la picior, zic?nd: Na! Na! ?i ?ndat?-mi trecea durerea”.
Smaranda Creang? dorea cu orice chip s?-?i ?nve?e copilul carte: „Mama era ?ns? ?n stare s? toarc?-n furc?, ?i s? ?nv?? mai departe”, ?n contrast des?v?r?it cu tat?l, ?tefan a Petrei, om practic, care nu punea nici un pre? pe ?...