Sarmanul Dionis

S?RMANUL DIONIS
Proza lui Eminescu este mai redus? ca num?r dec?t poezia dar ca ?i ?n poezie ?i ?n proz?, Eminescu este un deschiz?tor de drumuri.
Eminescu este creatorul basmului cult prin F?t Frumos din lacrim?. Apoi este creatorul prozei fantastice S?rmanul Dionis ?n care realizeaz? nu numai o nuvela fantastic? ci ?i una filosofic?. Valorific?nd idei filosofice antice c?t ?i idei moderne.
?n afara de acest tip de proz? Eminescu a scris ?i proz? de dragoste estetic? ca ?n Cezara la aniversara.
Tematica prozei Eminesciene se poate grupa astfel:
1) proz? de inspira?ie social-istoric? ?n Geniu pustiu
2) proz? fantastic? ?i filosofic?: Umbra mea, S?rmanul Dionis.
3) proz? de inspira?ie folclooric?: F?t Frumos din lacrim?
4) proz? erotic?: Cezara la aniversare
Proza lui Eminescu a fost discutat mult de criticii literari ?i contestat de Eugen Lovinescu sau Garabet Ibr?ileanu care au socotit proza lui un exerci?iu minor f?r? valoare estetic? deosebit?. Al?ii ?ns? au apreciat-o ?i au remarcat nota halucinant? a ei ?i au apreciat-o pentru mesajul emo?ional al adolescen?ei n?valnice. Dintre ace?ti critici s-au remarcat George C?linescu ?i Eugen Simion.
Proza eminescian? aduce ?n contextul vremii visul romantic ?i cugetarea filosofic?. Cea mai reprezentativ? crea?ie din domeniul prozei filosofice ?i fantastice este “S?rmanul Dionis”.
Nuvela este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu. Nuvela este rezultatul contactului cu filosofia ?i literatura european? din perioada studiilor de la Viena unde a ?i fost redactat? a?a cum rezult? dintr-o scrisoare trimis? lui Iacob Negruzii de c?tre Ioan Slavici. Nuvela a fost citit? la 1 septembrie 1872 la “Junimea” unde a creat impresia de extravagan?? prin amestecul de filosofie ?i literatur?. Nuvela este publicat? ?n ianuarie 1873 la “Convorbiri Literare” de acela?i Negruzii. Eminescu mai crease dou? proze filosofice “Archeus” ?i “Umbra mea” ?n care s?nt dezvoltate mai multe motivuri, mituri: mitul omului care ?i-a pierdut umbra, dedublarea personalit??ii ?i relativitatea adev?rurilor, motive preluate al?turi de altele din “Geniu pustiu” ?i se vor reg?si ?n “S?rmanul Dionis”.
SUBIECTUL NUVELEI
?ntorc?ndu-se spre cas? ?ntr-o sear? de toamn? prin ploaia rece, Dionis, un t?n?r vis?tor incurabil, copist, modest, neav?nd pe nimeni pe lume, mediteaz? asupra teoriei lui Kant despre subiectivitatea spa?iului ?i a timpului ca forme ale intui?iei, ale sim?urilor noastre. “Nu exist? nici timp nici spa?iu”, mediteaz? Dionis, ele s?nt ipotezele fantastice la care ajunge Dionis, fantastice nu pentru c? ar fi lipsite de logic?, ci pentru c? presupun ?mprejur?ri care trec dincolo de limitele experien?ei. Dac? lumea cu toate evenimentele nu este dec?t rodul eului propriu ?nseamn? c? omul este a tot puternic ?i poate s? caute ?n sine ?mplinirea visului s?u.
E posibil deci ?i folosind anumite lucruri mistice desprinse din magie si astrologie s? ne mi?c?m pe orizontala timpului ori pe orizontala spa?iului ?n timp ?i spa?iu care scap? percep?iei.
Partea introductiv? a nuvelei care ne familiarizeaz? cu lumea g?ndurilor ?i a existen?ei cotidiene a lui Dionis, continu? cu prezentarea str?zii, a cafenelei, a locuin?ei lui Dionis toate sordite; sordime apasat? parc? de un blestem a descompunerii evident? sub ploaia care cade. Singurul element feeric este luna care apare ?n sf?r?it dintre norii risipi?i de ploaie.
Portretul fizic al lui Dionis ?i imaginea camerei sale confirm? atmosfera romantic? a ?ntregii evoc?ri. Aproape toate notele caracteristice viziuni romantice se reg?se...