Condiţia omului de geniu în creaţia eminesciană

Condi?ia omului de geniu ?n crea?ia eminescian?

Capodoperele eminesciene “ Cuget?rile s?rmanului Dionis “ , “Gloss?” ?i “Luceaf?rul” pun ?n valoare marea capacitate de sinteza filozofic? ?i de crea?ie , ceea ce a determinat variate analize , unele exhaustive , altele par?iale. Interesul pentru aceste capodopere , ce reprezint? treapta cea mai ?nalt? ?i care ?ncununeaz? ?ntreaga oper? a poetului , este dat ?i de faptul c? aceste crea?ii se situeaz? ca genez? ?n perioade apropiate.
Teme aproape comune : condi?ia omului de geniu , cosmogonia , timpul ?i perfec?iunea artistic?.
Geniul romantic – ceea ce adus nou romantismul ?n dezvolatrea conceptului de geniu a fost explicitarea opozi?iei ?ntre geniu ?i talent , precum ?i latura social? a problemei : geniul este , ?n ordine , uman? , un nefericit , un ne?nteles , aflat ?n ve?nic? opozi?ie cu omul comun . Inadaptarea la regulie de convie?uire obi?nuite ?l izoleaz? ?i are drept urmare nefericirea.
“Gloss?” este o poezie ce graviteaz? ?n jurul condi?iei geniului , care datorit? concep?iilor sale superioare este nevoit s? se sustrag? lumii ?nguste ?n care tr?ie?te omul comun.
Poezia se constitue intr-un cod etic al omului de geniu, care, datorit? autocunoasterii ?i experien?ei filosofice, trebuie s? se izoleze (filosofia shopenhauerian?) departe de tumultul efemer al vie?ii oamenilor de r?nd.
”Nu spera si nu ai team?” geniul trebuie s? renun?e la sentimentele omene?ti ale “speran?ei “ ?i “temerii” ?i s? se distan?eze fa?? de lumea ?nconjuratoare ,asemenea “Luceaf?rului”: “De te-ndeamn?, de te cheam?/ Tu r?mai la toate rece”, ”rece” av?nd sensul de nep?s?tor, indiferent; cuvintele “vreme” ?i “toate” sugereaz? partea statornic? a existen?ei, partea pe care geniul trebuie s? o aprofundeze.
”Tu ?n col? petreci ?n tine” omul de geniu se distan?eaz? de actorii subiectivi ?i se obiectiveaz? printr-o dubl? interiorizare.”petrecerea” din sufletul geniului contrasteaz? cu pl?nsul si cearta omului comun, judecat dintr-o perspectiv? shopenhaueriana pesimist? ; privind acest “teatru”, omul superior va putea s? disocieze “binele” de “r?u” , ca un adev?rat critic al actorilor.
“C?ci acelorasi mijloace/ Se supun c?te exist?” esen?a lumii este aceea?i, de?i manifestarile ei sunt altele ?i aceast? esenta trebuie s? ajung? s-o cunoasc? omul de geniu.
Eminescu apeleaz? la mijloacele satirei, antiteza shopenhaueriana dintre geniu si oamenii de r?nd devenind si mai clar? ; ”mi?ei” si “n?t?r?i” sunt cei ce nu au idealuri, ci doar scopuri imediate omul de geniu nu trebuie “sa li se prind? lor tovaras”.
In final,demne de re?inut sunt cuvintele lui Dumitru Popovici , care concluzioneaz? asupra poeziei : ”Ea amplific? , pe de o parte,sintetizeaz? pe de alta parte ?i d? un caracter aforistic experien?ei umanului pe care o f?cea Hyperion. Poetul este “un Hyperion condamnat s? r?m?n? ?n societate ?i s? ??i determine pozi?ia in complexul raporturilor sociale”.
“Luceaf?rul”
Dup? 1880 acest poem r?mas ?n manuscris va fi prelucrat ?n cinci variante ?i transformat ?ntr-un c?ntec liric ?n care povestea mai veche trnsformat? ?i aceasta devine pretextul alegoric al unei medita?ii romantice, filosofice asupra geniului, dar ?i asupra condi?iei omului ca fiin?? sf??iat? de contradic?ii.
Poemul Luceaf?rul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desf??oar? pe un vag fir epic ?ntr-o suit? de metafore ?i simboluri prin care se sugereaz? idei filosofice. Este deci ?n egal? m?sur? un poem de dragoste ?i un poem filosofic.
Pentru a r...