Tudor Arghezi - Testament

TESTAMENT

Poezia „Testament“ de Tudor Arghezii se afl? ?n fruntea primului volum de poezii, „Cuvinte potrivite“ (1972) ?i constituie poezia sa programatic?, poate cea mai cunoscut? art? poetic? din lirica rom?neasc?. Alte poezii programatice sunt „Portret, Rug? de sear?, Ia aminte“.
Tema poeziei „Testament“ exprim? concep?ia despre art? a lui Arghezii ?i define?te programatic ?ntreaga crea?ie liric? a poetului, ?n care cuv?ntul este atotputernic, st?p?n absolut al universului, iar opera literar? este rodul harului divin ?i al trudei.
Semnifica?ia titlului. Titlui „Testament“ este sugestiv pentru ideea fundamental? a poeziei, aceea a rela?iei spirituale dintre genera?ii ?i a responsabilit??ii urma?ilor fa?? de mesajul primit de la str?buni. De asemenea, titlul ilustreaz? ?i ?n sens propriu faptul c? poezia este un „act oficial“ ?ntocmit de poet, prin care las? mo?tenire urma?ilor opera sa literar?: „Nu-?i voi l?sa drept bunuri dup? moarte, /Dec?t un nume adunat pe-o carte“.
Structura poeziei. Poezia ?ncepe printr-o nega?ie, care are rolul de a accentua valoarea deosebit? a mo?tenirii, opera literar?, bunul cel mai de pre? al poetului, pe care acesta o las? prin testament viitorimii, accentu?nd faptul c? ea constituie o acumulare spiritual? „de la str?bunii mei“, realizat? cu mult effort ?i ?n mod evolutiv: „Prin r?pi ?i gropi ad?nci, /Suite de b?tr?nii mei pe br?nci“.
Continuarea tradi?iei str?bune, continuarea operei ?nf?ptuite de str?mo?i constituie o treapt? ?n evolu?ia spiritual? a omenirii, simbolizat? aici prin „fiule“, o adresare direct?, care d? poeziei un ton familiar, intim, ce apropie genera?iile trecute de viitorime: „?i care, t?n?r, s? le urci te-a?teapt?, /Cartea mea-i, fiule, o treapt?“.
Ca mesager al trudei ?i durerii str?bunilor, poetul a?az? „cartea“ la c?p?t?iul civiliza?iei omene?ti, cu ?ndemnul, din nou adresat direct, de a respecta acest bun spiritual ?i a-l aduce spre progres: „A?az-o cu credin?? c?p?t?i, /Ea e hrisovul vostru cel dint?i“.
Evolu?ia spiritual? este ilustrat? prin instrumentele pe care poetul le enun?? ?n poezie, de la munca fizic?, omenirea a progresat c?tre o activitate intelectual?, ideatic?: „Ca s? schimb?m acum, ?nt?ia oar?, /Sapa-n condei ?i brazda-n c?limar?“.
Limbajul poetic vine din vorbirea b?tr?nilor, din limba popular?, „Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite“, din care poetul a „ivit cuvinte potrivite“, ceea ce constituie o m?rturisire de credin??, c?reia ?i r?m?ne devotat.
Inova?ia stilistic? arghezian? face ca poetul s? valorifice cuvintele ?n sens estetic, s? le dea o nou? semnifica?ie, ?ntruc?t cuv?ntul este la Arghezi atotputernic. Cuv?ntul arghezian este omipotent, el poate s? m?ng?ie sau s? pedepseasc?: „Am luat ocara, ?i torc?nd u?ure /Am pus-o c?nd s?-mbie, c?nd s?-njure“.
Cuv?ntul este divin, este dat de la Dumnezeu, poetul f?c?nd trimitere la Biblie, unde se spune c? „mai ?nt?i a fost cuv?ntul“, iar genera?iile viitoare au datoria de a-l p?stra ?i a-l ?n?l?a: „Am luat cenu?a mor?ilor din vatr? /?i am f?cut-o Dumnezeu de piatr?, /Hotar ?nalt, cu dou? lumi pe poale, /P?zind ?n piscul datoriei tale“.
Datoria poetului este aceea de a ilustra ?n poezia sa, „vioara“, durerile neamului rom?nesc, imaginea groteasc? a st?p?nului juc?nd „ca un ?ap ?njunghiat“ fiind subliniat? ideea biciului r?bdat ?ntors ?n cuvinte, ca simbol al izb?virii ?i pedepsirii celor ce au provocat suferin?ele.
Limba poetic? ?n care sunt exprimate aceste idei este surprinz?toare prin inova?ie stilistic?, Arghezi aduc?nd ?n literatura rom?n? estetice ur?tului, o nou? manier? literar? de a expri...