Simbolismul – Estetica – Teme şi motive poetice

Simbolismul – Estetica – Teme ?i motive poetice

Simbolismul este un curent literar de circula?ie universal? care a ap?rut ?n a doua jum?tate a secolului al- XIX-lea ca reac?ie ?mpotriva parnasianismului (curent literar, ap?rut ?n Fran?a ?mpotriva sentimentalismului, abuzurilor fanteziei). Numele curentului l-a dat poetul francez Jean Moreas (de la grecescul symbolon=semn). Arta poetic? simbolist? promoveaz? conceptul modern de poezie, caracteriz?ndu-se prin urm?toarele tr?s?turi mai importante:
Respingerea prozaismului (adic? a ceea ce este comun, plat ?i banal) ?i a expresiei discursive (desl?nate), poezia fiind definit? ca arta de a sim?i.
Cultivarea simbolului, care s? exprime coresponden?ele, afinit??ile invizibile ?ntre diferitele elemente ale universului (natur?-om), cum ?nt?lnim ?n poezia lui Bacovia, unde cuv?ntul „plumb”, de pild?, simbolizeaz? sentimentul ap?s?tor al izol?rii, iar ploaia este simbolul descompunerii materiei.
Folosirea sugestiei drept cale poetic? de exprimare a coresponden?elor, a leg?turilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senza?iilor coloristice, muzicale, olfactive.
?nclina?ia spre st?rile suflete?ti nedefinite, predispozi?ia pentru reverie (visare), pentru proiec?ia diafan? (fin?), nedefinit? ?n timp ?i spa?iu.
Muzicalitatea interiorizat? ?n?eleas? ca senza?ie interioar?. Macedonski preciza: „arta versurilor nu este nici mai mult nici mai pu?in dec?t arta muzicii” care poate fi exprimat? prin folosirea refrenului (cuvinte sau expresii ce se repet? periodic), laitmotivului (formul?, idee care revine de mai multe ori ?n oper?) sau a anumitor sunete (vocale, consoane).
Preferin?a pentru anumite teme ?i motive: iubire – motiv de reverie; nevroz? – tulburare nervoas?; natura – loc al coresponden?elor.
Deschiderea fa?? de inova?iile formale – folosirea versului liber.
Printre cei mai cunoscu?i poe?i simboli?ti din literatura universal? se num?r?: Paul Verlaine (cultiv? misterul dureros, reveria nelini?tit?), Rimbaud, Mallarme, Rainer Maria Rilke.
Simbolismul ?n literatura rom?n?:
Cunoa?te mai multe etape ?n desf??urarea sa, f?r? o delimitare precis? ?n timp:
Momentul experien?elor, al taton?rilor: este reprezentat, mai ?nt?i, de activitatea de pionierat desf??urat? de Al. Macedonski la revista „Literatorul”, editat? de el, ?n 1880. Macedonski teoretizeaz? despre o nou? poezie, ?n mai multe articole, cel mai important fiind, „Poezia viitorului” 1892. Noua poezie trebuie s? fie „muzic? ?i imagine”. „Muzica, imaginea, culoarea” reprezint? „singura poezie adev?rat?”.
?n ansamblu poezia lui Macedonski nu este simbolist?, ci ?n ea se ?mbin? tendin?e diverse: romantice (Ciclul Nop?ilor, str?b?tute de ironie ?i sarcasm), romantic-parnasiene (Noaptea de Decemvrie – capodopera sa, care ofer? o imagine impresionant? a confrunt?rii geniului cu vicisitudinile existen?ei m?runte, comparabil? cu Luceaf?rul lui Eminescu), simboliste. Prin motive ?i, mai ales, prin perfec?iunea formal? a versurilor rondelurile sale (Poema Rondelurilor) pot fi considerate parnasiene. Poezia lui Macedonski este expresia unui spirit al contrastelor (dintre sublim ?i grotesc, tragedie ?i fars?).
Al?i poe?i receptivi la simbolism sunt: Mircea Demetriad, Ion Theo (Tudor Arghezi), Traian Demetrescu, Iuliu S?vescu, ?tefan Petic?, Dimitrie Anghel.
Dimitrie Anghel (1872-1914) poet de structur? romantic?, se apropie de poezia simbolist? prin rafinamentul senza?iilor olfactiv-muzicale, predispozi?ia pentru reverie ?i preferin?a pentru st?rile vagi, nedefinite. Specific simboliste sunt poeziile Fantezie, Moartea narcisului, Pa...