Riga Crypto si lapona Enigel - Ion Barbu

RIGA CRYPTO ?I LAPONA ENIGEL

Poezia face parte din ciclul „Uvedenrode“ din volumul „Joc secund“ ?i este subintitulat? „Balad?“, deoarece este o poveste stranie de dragoste cu aspect de c?ntec medieval, spus de un menestrel „la spartul nun?ii, ?n c?mar?“. Formula literar? este aceea a unei „pove?ti ?n poveste“ sau a unei „pove?ti ?n ram?“, narat? la rug?mintea unui nunta?: „Mult – ?nd?r?tnic menestrel, /Un c?ntec larg tot mai ?ncearc? /Zi-mi pe lapona Enigel /?i Crypto, regele ciuperc?!“.
Povestea o ?ncepe menestrul prin prezentarea regelui-ciuperc?: „?mp?r??ea peste bure?i /Crai Crypto, inima ascuns?“, ?nf??i?at ca un inadaptat, cu o fire ciudat?, pe care supu?ii ?l „b?rfeau“ cu dispre?. ?n antitez? cu el, lapona este prezentat? cu tandre?e, suger?nd ging??ie ?i fragilitate.
Enigel plecase din ?inuturile arctice, geroase, spre sud, ?n c?utare de soare ?i lumin? ?i popose?te, ?n drumul s?u, la „Crypto, mirele poienii“. Ca ?i ?n „Luceaf?rul“ lui Eminescu, cei doi se ?nt?lnesc ?n vis, iar Crypto roste?te o chemare ademenitoare, ?nc?rcat? de dorin?e, ca aceea a fetei din poemul eminescian.
Fiecare strof? a discursului rostit de Crypto ?ncepe patetic ?i ?nc?rcat de pasiune, prin repetarea numelui fetei: „Enigel, Enigel“, sentimente calde ?i emo?ionate, contrare firii reci a regelui-ciuperc?.
Lapona ?i explic? faptul c? el trebuie s? r?m?n? ?n lumea lui, ?ntruc?t orice ?ncercare de a ie?i la soare l-ar distruge: „?i e?ti umed ?i pl?p?nd /Team? mi-e, te fr?ngi cur?nd /Las?. A?teapt? de te coase“. Crypto o roag? pe Enigel s? r?m?n? ?n lumea lui rece ?i ?ntunecoas?, ?ndemn?nd-o s? uite de idealul spre care ea se ?ndreapt?, de soare ?i lumin?.
Este prezent aici motivul soare-umbr?, suger?nd cele dou? lumi incomparabile, c?rora le apar?in cele dou? fiin?e care nu pot comunica ideatic ?i sentimental. Soarele este simbol al vie?ii spirituale, al lumii suflete?ti, ce sugereaz? capacitatea fiin?ei superioare de a aspira c?tre absolut.
Umbra, ?ntunericul ?i umezeala simbolizeaz? condi?ia omului obi?nuit, neputin?a lui de a se ?n?l?a c?tre aspira?ii spirituale superioare.
Enigel ?i m?rturise?te teama de ?ntuneric („Eu de umbr? mult m? tem“) ?i aspira?ia spre idealul absolut („M?-nchin la soare-n?elept“). Ca orice muritor de r?nd, Crypto nu poate ?n?elege lumea omului superior, care tr?ie?te cu ?ntreaga fiin?? pentru ?mplinirea idealului, sugerat aici de lumina solar?, pe care nu oricine o poate suporta, sufletul fiind asem?nat sugestiv cu o f?nt?n?, simbol al aspira?iei spre cunoa?tere.
Omul obi?nuit, muritorul neputincios de aspira?ii superioare nu se poate ?n?l?a spre absolutul cunoa?terii. Regele Crypto va c?dea victim? propriei neputin?e ?i ?ndr?znelii de a-?i dep??i limitele, de a ?ncerca s? intre ?ntr-o lume pe care n-o ?n?elege ?i cu care nu se potrive?te.
Riga Crypto devine o ciuperc? otr?vitoare, ?nso?indu-se cu „m?selari?a mireas?“, o fiin?? ce se potrive?te cu el, ce face parte din lumea lui.
A?adar, condi?ia omului obi?nuit, comun este tragic? prin neputin?a acestuia de a aspira c?tre valori spirituale superioare („C?-i greu mult soare s? ?ndure /Ciuperca crud? de p?dure“), precum ?i setea de absolut de care este st?p?nit omul superior, ce aspir? c?tre cunoa?tere, lumin? spiritual? (M?-nchin la soarele-n?elept“) a f?cut balada „Riga Crypto ?i lapona Enigel“ a lui Ion Barbu s? fie numit? „un luceaf?r ?ntors“.
„Luceaf?rul“ eminescian este ?i ideea acestei balade, numai c? omul superior este fata (lapona Enigel), iar fiin?a interioar? este regele-ciuperc? (Riga Crypto).
Simbol al fiin?ei superioare, al omului de geniu, Enigel ...