Religia dacilor

religia dacilor

Asupra religiei daco-geåilor, informaåiile cele mai ample le-a l?sat Herodot.
“Iat? ?n ce fel se socot ei nemuritori: credinåa lor este c? ei nu mor, ci c? cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii ?l cred acela¿i cu Gebeleisis. Tot ?n al cincilea an arunc? soråii, ¿i ?ntotdeauna pe acel dintre ei pe care cade soråul ?l trimit ca solie la Zamolxis, ?ncredinå?ndu-i de fiecare dat? toate nevoile lor.
Trimitere solului se face astfel: c?åiva dintre ei, a¿ez?ndu-se la r?nd, åin cu v?rful ?n sus trei suliåe, iar alåii, apuc?ndu-l de m?ini ¿i de picioare pe cel trimis la Zamolxis, ?l leag?n? de c?teva ori ¿i apoi, f?c?ndu-i v?nt, ?l arunc? peste v?rfurile suliåelor. Dac?, ?n c?dere, omul moare str?puns, r?m?n ?ncredinåaåi c? zeul le este binevoitor; dac? nu moare, atunci ?l ?nvinuiesc pe sol, hulindu-l c? este un om r?u; dup? ce arunc? vina pe el trimit dup? un altul. Tot ce au de cerut ?i spun solului c?t mai e ?n viaå?. C?nd tun? ¿i fulger?, tracii despre care este vorba trag cu s?geåile ?n sus, spre cer, ¿i ?¿i ameninå? zeul, c?ci ei nu recunosc vreun alt zeu afar? de al lor”.
Dup? descrierea acestui sacrificiu ritual, Herodot vorbe¿te despre Zamolxis:
“Dup? c?te am aflat de la elenii care locuiesc ?n Hellespont ¿i ?n pont, acest Zamolxis, fiind om ca toåi oamenii, ar fi tr?it ?n robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, c?¿tig?ndu-¿i libertatea, ar fi dob?ndit avuåie mult? ¿i, dob?ndind avere, s-a ?ntors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viaå? de s?r?cie crunt? ¿i erau lipsiåi de ?nv?å?tur?, Zamolxis acesta care cunoscuse felul de viaå? ionian ¿i moravuri mai alese dec?t cele din Tracia, ca unul ce tr?ise printre eleni ¿i mai ales al?turi de omul cel mai ?nåelept al Elladei, l?ng? Pythagoras, a pus s? i se cl?deasc? o sal? de primire unde-i g?zduia ¿i ?i osp?ta pe cet?åenii de frunte; ?n timpul ospeåelor, ?i ?nv?åa c? nici el, nici oaspeåii lui ¿i nici urma¿ii lor ?n veac nu vor muri, ci se vor muta numai ?ntr-un loc unde, tr?ind de-a pururea, vor avea parte de toate bun?t?åile. ?n tot timpul c?t ?¿i osp?ta oaspeåii ¿i le cuv?nta astfel, pusese s? i se fac? o locuinå? sub p?m?nt. C?nd locuinåa fu gata se f?cu nev?zut din mijlocul tracilor, cobor?nd ?n ad?ncul ?nc?perilor subp?m?ntene, unde st?tu ascuns vreme de trei ani. Tracii fur? cuprin¿i de p?rere de r?u dup? el ¿i-l jelir? ca pe un mort. ?n al patrulea an se ivi ?ns? iar?¿i ?n faåa tracilor ¿i a¿a ?i f?cu Zamolxis s? cread? ?n toate spusele lui”.

Descoperirile arheologice ¿i studiile recente au adus textului lui Herodot complet?ri ¿i rectific?ri.
C? Zamolxis ar fi fost la origine ?ntemeietorul unui cult iniåiatic ¿i mistic, un personaj istoric real, un taumaturg ¿i un reformator care ulterior a fost divinizat, este o ipotez? acceptabil?. Diodor din Sicilia ?l situeaz? al?turi de ceilalåi doi mari ?ntemeietori de religii ai omenirii, Zarathustra ¿i Moise. C? ar fi fost un sclav al lui Pitagora – este ?ns? o legend? naiv?, repetat? ¿i de Strabon (VII, 3, 5) ¿i respins? chiar de Herodot, care era convins c? “acest Zamolxis a tr?it cu mult? vreme ?naintea lui Pythagoras” (IV, 96). Iar V. P?rvan, resping?nd aceast? legend?, consider? total gre¿it? ideea grecilor c? daco-geåii ar fi fost adepåii teoriei pitagoreice a tempsihozei.
Dar o asemenea legend? s-a putut na¿te tocmai pentru c? anticii greci credeau c? au sesizat asem?narea dintre Pitagora ¿i Zalmoxis, at?t ?n ce prive¿te doctrina, c?t ¿i practicile cultului. Daco-geåii credeau ?ntr-o existenå? fericit? dup? moarte; nu, propriu-zis,...