Povestea lui Harap-Alb - Ion Creanga

POVESTEA LUI HARAP–ALB

Este o oper? epic? ?n proz?, un basm cult ?i a ap?rut ?n „Convorbiri literare“, la 1 august 1877.
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi ?i motive populare, ?n care supranaturalul este ?mpletit cu realul personajelor ??r?ne?ti din Humule?ti lui Creang?.
Verde ?mp?rat ?i cere fratelui s?u, ?mp?ratul, s?-i trimit? pe cel mai viteaz dintre fii s?i, ca s?-i urmeze la tron. Ca s?-i pun? la ?ncercare, ?mp?ratul se ?mbrac? ?ntr-o piele de urs ?i ?i sperie pe cei doi fii mai mari, mezinul ?ns? reu?e?te s? ?nving? proba ?i ob?ine ?ncuviin?area de a pleca spre ?mp?r??ia lui Verde ?mp?rat.
Pov??uit de Sf?nta Duminic?, pe care o ajutase, mezinul ??i alege „calul, armele ?i hainele, pe care le avusese tat?l s?u c?nd a fost el mire“ ?i pleac? la drum dup? ce prime?te sfaturile ?mp?ratului, ?ntre care acela de a se feri de omul Sp?n. Cu toate acestea, el este p?c?lit de Sp?n, care, prin vicle?ug, ?l face slug?.
Sub amenin?area mor?ii, feciorul de ?mp?rat jur? c? nu va spune nim?nui cine este de fapt, p?str?nd taina „p?n? c?nd va muri ?i iar va ?nvia“. Sp?nul ?i d? numele de Harap-Alb, care-l sluje?te cu credin??, respect?ndu-?i jur?m?ntul f?cut.
Ajun?i la palatul ?mp?ratului Verde, Sp?nul se d? drept nepotul s?u ?i, dintr-un nem?surat orgoliu, ?l supune pe Harap-Alb la ?ncerc?ri primejdioase, cu speran?a c? va sc?pa de el: s?-i aduc? „s?la?i din gr?dina ursului“; pielea unui cerb fabulos, b?tut? ?n nestemate; s? o aduc? pe fata ?mp?ratului Ro?, ca s? se ?nsoare cu ea.
Ajutat de Sf?nta Duminic?, de z?na binef?c?toare, de furnici ?i de albine ?i pov??uit permanent de calul s?u, Harap-Alb reu?e?te s? ?nving? toate probele. Cei cinci prieteni fabulo?i: Ochil? („care vede toate ?i pe to?i astfel de cum vede lumea cealalt?: numai pe sine nu se vede c?t e de fumo?el.“), Setil? („fiul secetei, n?scut ?n zodia ra?elor ?i ?mpodobit cu darul suptului“), Geril? („o dihanie de om care se perpelea pe l?ng? foc“), Fl?m?nzil? („foametea sac f?r? fund sau cine mai ?tie ce pricopseal? a fi, de nu-l mai poate s?tura nici P?m?ntul“) ?i P?s?riL??iLungil? („fiul s?get?torului ?i nepotul arca?ului“) ?l ajut? s? ?nving? piedicile ivite ?n ?ncercarea de a o aduce pe fiica ?mp?ratului Ro? la curtea lui Verde-?mp?rat.
Aici sunt ?nt?mpina?i cu toate onorurile, dar fata ?mp?ratului Ro?, ?l respinge pe Sp?n ?i dezv?luie celor de fa?? c? Harap-Alb este adev?ratul nepot al lui Verde ?mp?rat. Dat ?n vileag, sp?nul se repede ca un „c?ne turbat“ ?i reteaz? capul lui Harap-Alb, dar fata ?l ?nconjoar? „cu cele trei smicele de m?r dulce“, ?l strope?te cu ap? vie ?i-l ?nvie, acesta trezindu-se ca dup? un somn greu.
Atunci, calul fermecat ?l apuc? pe Sp?n ?i „mi ?i-l azv?rle ?n ?naltul cerului“, de unde cade pe p?m?nt ?i moare. Verde ?mp?rat ?i c?s?tore?te pe Harap-Alb cu fata lui Ro?u-?mp?rat, iar la nunta lor au fost pofti?i to?i prietenii care l-au ajutat ?n peripe?iile sale s? treac? probele ?i a fost veselie mare, „chiar ?i s?r?cimea osp?ta ?i bea!“.
Finalul basmului este hiperbolizat, fiindc? veselia a ?inut ani ?ntregi ?i mai ?ine ?i acum, iar „cine se duce acolo, be ?i m?n?nc?,… iar cine nu, se uit? ?i rabd?“.
Povestea lui Harap-Alb este construit? pe universala lupt? dintre for?a binelui ?i a r?ului, cu triumful binelui. Harap-Alb – de?i neascult?tor la ?nceput (nesocote?te sfatul tat?lui) – iese victorios din toate ?ncerc?rile la care ?l supune Sp?nul. ?ncrederea ?n triumful for?elor sale nu-l p?r?se?te o clip?. Sp?nul ?ntruchipeaz? for?ele care se opun binelui. P?n? la urm?, spre marea satisfac?ie a lectorului, el e...