Pirati si corsari in Mediterana si Atlantic

 TIME @ "h:mm AM/PM" 3:48 
Pirati si corsari in Mediterana si Atlantic


In tentativa de a transforma Mediterana „intr-un loc spaniol,”Carol Quintul s-a ciocnit cu puterea in declin a Venetiei, cu darzenia Frantei, dar maiales cu forta Imperiului Otoman. Stapan pe trei continente, cu granite maritime intinse, acesta dispunea de o flota puternica, iar corsarii sai triumfasera in disputa cu spaniolii pentru coastele nordice ale Africii. Poate mai mult decat orice, antagonismul hispano-otoman din Mediteranaa contribuit la alianta dintre Soliman Magnificul si Francisc I (1535).
Daca pana la sfarsitul secolului al-XV-lea Marea Mediterana a ramas un loc crestin, in secolul al-XVI-lea are loc o mutatie fundamentala determinata de cuceririle turcesti. In 1517 este ocupat Egiptul, in 1522 la Rhodos fpte ce asigura transportul maritim otoman prin indepartare corsarilor europeni. De acum inainte, flota corsarilor barbari condus de temutul Barbaros Haireddin pasa se angajaza intr-o lupta necrutatoare cu venetieni si spanioli pentriu dominatia totala in Mediterana si Africa.
Intrare Algeriei in sfera zuzeranitatii otomane (1533) zdrobirea flotei crestine la Preveza si infrangerea lui carol Quintul inaintea Algerului (1541) vor da flotei otomane o mare libertate de miscare si, vreme de 25 de ani, raidurile sale vor provoca numai dezastre. La scurt timp dupa esecul expeditiei imperiale impotriva regentelor africane, la solicitarea regelui Frantei, Barbaros Haireddin pasa ,in fruntea unei puternice escadre(110 vase), soseste la Marsilia si inpreuna cu trupele franceze conduse de ducele d’Enghien cucereste Nisa, iar apoi isi permite sa ierneze la Toulon(1543). Temutul „rege din Alger” cum il numeau de obicei europenii juca un rol destul de independent de politica otomana. Sultanul putea sa incuvinteze sau nu intreprinderile temerarului corsar, dar nu putea sa le anuleze.
Opera inceputa de Barbaris Haireddin psa a fost continuata cu succes de un alt corsar celebru, Turgut-Reis, care si-a cotinuat activitate asupra coastelor Italiei. Andrea Doria, atras intr-o cursa langa insula Ponza din golful Neapole este din nou infrant, dupa care flota otomana comandata de amiralul Pyale pasa cucereste insula Djerba (1559). Cu aceasta victorie, putera maritima otomana a atins piunctul culminant. In 1560, Filip al II lea a trimis o puternica escadra sa cucereasca Tripoli. Impresia pe care a facut-o garnizoana otomana a fost atat de puternica incat crestinii n-au indraznit sa atace si s-au indreptat spre insula Djerba, insa acolo au fost atacati de Turgut Reis, prn surprindere, suferind o grea infrangere .
Dezastrul flotei crestine l-a determinat pe Filip al II lea sa ia masuri de intarire a flotei si sa treaca la actiuni de starpire a piratilor si corsarilor, care constituiau baza flotei otomane.
Statutul Mediteranei a inregistrat in secolul al II lea mutatii importante din punct de vedere economic.
Venetia pierde controlul asupra comertului cu Orientul, iar zona decade rapid, mai ales ca marile descoperiri geografice vor deplasa caile comerciale din Mediterana si Marea Neagra, in Oceanul Atlantic.
In timp ce tarile estice si vestice ale Americii de Sud si Centrale erau explorate sistematic si colonizate de spanioli ,regiunea nordica a Atlanticului va intra in atentia Angliei si Frantei.
In 1523, regele Frantei capatand nave spaniole, il trimite pe navigatorul si corsarul florentin Giovanni Verrazzano sa exploreze coasta rasriteana a Americii de Nord. Navigatorul n-a descoperit, asa cum se sperase, o trecere prin aceasta regiune din Atlantic s...