Noapte de decemvrie - Macedonski

NOAPTRE DE DECEMVRIE

A fost scris? ?n 1901. ?n poem Macedonski ??i fixeaz? condi?ia de poet de pe pozi?ii etice, ferme: - s? treac? prin via?? demn ?nfrunt?nd piedicile ?i ?ncrez?tor ?n steaua lui de mare poet care nu face concesii de nici un fel ?i ?n primul r?nd de natur? artistic? mereu cu ochii spre idealul s?u artistic.
?n luna ianuarie 1890 Macedonski a publicat un poem ?n proz? intitulat „Meka ?i Meka“ ?n care valorific? o legend? oriental?. „Meka ?i Meka“ con?ine o parabol? dictat? cu limb? de foc ?ntr-o noapte de decembrie a unui poet s?rac ?i ?n dezacord total cu lumea guvernat? de vanitate ?i bani.
Mahomed Ben Hassan un prin? arab, prime?te cu limb? de moarte de la tat?l s?u ?ndemnul s? nu se abat? niciodat? de la calea cea dreapt?. Acest principiu etic este respectat cu sfin?enie de c?tre prin?.
Pleac? ?n pelerinaj la Meka – cetatea sf?nt? a musulmanilor cu un mare convoi ?i str?bate drumul drept ?n pustiul arab. Tot spre Meka mai pleac? ?i cer?etorul Pocitan Ben Pehlivan care folose?te calea ocolit? dar umbros?.
Convoiul prin?ului piere ?n de?ert, iar prin?ul are viziunea ?n?el?toare a cet??ii ?i i se p?rea ?nainte de a muri c? Pocitan Ben Pehlivan p?trunde prin poarta Mek?i p?m?nte?ti, pe c?nd el trece pragul Mek?i cere?ti. De aici titlul ?i semnifica?iile poemului „Meka ?i Meka“.
Unsprezece ani mai t?rziu Macedonski revine asurpa subiectului ?i creeaz? una din cele mai valoroase nop?i dintre nop?ile sale, „Noapte de decemvrie“.
Eroul poemului devine simbolul credin?ei nestr?mutate ?n ideal, al capacit??ii omului superior de a r?m?ne ferm pe drumul ales, pe drumul drept, de a face fa??, dep??indu-le, tuturor obstacolelor ce se ivesc ?n calea lui spre acest ideal.
Apare inspira?ia simbolizat? de „flac?ra vie“ care este adus? de un arhanghel, semn c? ea este de natur? divin?, poetul sim?indu-se emo?ionat de tema poeziei care-i este sugerat? direct: „Avut ?i puternic emir voi s? fii“, f?c?nd posibil? accederea poetului ?n universul ideal al poeziei.
Poetul este simbolizat, a?adar, de emirul dornic s? plece la cetatea sf?nt? Meka, fapt pentru care va trebui s?-?i p?r?seasc? „rozul Bagdad“, via?a fericit? de care s-ar fi bucurat ?n acest „rai de-aripi de vise ?i rai de gr?dini“.
Emirul, simbol al omului superior, care nu se mul?ume?te cu fericirea p?m?nteasc?, este motivat de Macedonski printr-o serie de calit??i ce ilustreaz? geniul: „?i el e mirul, ?i toate le are, /E t?n?r, e farmec, e tr?snet, e zeu“, dar ?i de idealul superior c?tre care aspir? „Spre Meka se duce cu g?ndul mereu“.
Emirul porne?te la drum „pe-o alb? c?mil?“, ?nso?it de un mare alai alc?tuit din robi ?narma?i, „negri-arm?sari“, c?mile ce poart? provizii de ap? ?i hran?, oprindu-se „o clip? pe verdele pisc“ pentru a-?i privi ultima oar? „ora?ul ?n roza idil?“. ?n acela?i timp cu el pleac? spre Meka un drume?, cu ?nf??i?are de cer?etor, al c?rui portret este alc?tuit ?n antitez? cu cel al emirului, suger?nd tr?s?turile omului obi?nuit, oarecare, ce nu are idealuri superioare.
Tot ?n antitez? sunt ?i drumurile pe care apuc? fiecare dintre cei doi c?l?tori. Cer?etorul pleac? „pe-un drum ce ocole?te“, simbol al compromisurilor pe care omul obi?nuit le face ?n via??, „O t?n?r? umbr?, de soare-l fere?te, /?i drumu-ocole?te mai mult – tot mai mult“.
Emirul porne?te s? parcurg? de?ertul, ca simbol al vie?ii, ?n linie dreapt?, cu demnitate, f?r? nici un fel de ocoli?uri sau subterfugii: „?i el nainteaz? – ?i calea e dreapt? /E dreapt? – tot dreapt? – dar zilele curg /?i foc e ?n aer, ?n zori, ?i-n amurg /?i el nainteaz? – dar zilele curg“, ?n timp...