Necesitate şi întâmplare

Necesitate ?i ?nt?mplare

Necesitatea ?i ?n ?nt?mplarea reprezint? dou? modalit??i polare (diferite, dar corelate reciproc) de existen?? sau de devenire a sistemelor, de realizare a unor tendin?e posibile ale acestora.

Necesitatea reprezint? o modalitate de existen?? sau de manifestare a unor st?ri, propriet??i, raporturi sau tendin?e ale sistemelor, care decurge din natura intern? a acestora ?i ?n condi?ii constante se desf??oar? cu inevitabilitate, ?ntr-un anumit fel ?i nu ?n altul. Necesitatea determin? esen?a ?i integrativitatea sistemelor, direc?ia lor principal? de mi?care ?i dezvoltare, anul?nd sau subordon?nd alte tr?s?turi sau direc?ii de evolu?ie ale acestora.

Opus? necesit??ii, ?nt?mplarea reprezint? o modalitate de existen?? sau de manifestare a unor st?ri, propriet??i, raporturi sau tendin?e ale sistemelor, care decurge din factori periferici sau exteriori ai acestora ?i se caracterizeaz? prin variabilitate ?i inconstan??, put?nd s? se produc? sau nu, s? se produc? ?ntr-un fel sau altul, f?r? s? afecteze esen?a ?i integrativitatea sistemelor.

De?i, prin rolul lor diferit ?n determinarea sistemelor, se opun, necesitatea ?i ?nt?mplarea se presupun totodat? ?i se coreleaz? reciproc. Necesitatea caracterizeaz? determinarea calitativ? a sistemului, ?i condi?ioneaz? esen?a, iar ?nt?mplarea ?l afecteaz? ?n mod ocazional ?i inconstant, condi?ion?nd particularit??ile fenomenaliz?rii esen?ei acestuia.

Necesitatea ?i ?nt?mplarea sunt moduri de manifestare caracteristice nu numai realului, ci ?i ale posibilului; ele nu pot ?ns? caracteriza imposibilul, deoarece acesta nu posed? atributele de existen?? ?i devenire. Ca forme de manifestare ale posibilului, necesitatea caracterizeaz? perspectivele pe care le au sistemele, direc?iile sau tendin?ele lor fundamentale de evolu?ie, iar ?nt?mplarea creeaz? c?mpul de variabilitate ?n diacronia obiectiv? a sistemelor, jocul oscilatoriu al posibilit??ilor alternative ulterioare pe care le au acestea.

A?adar, necesitatea ?i ?nt?mplarea sunt modalit??i obiective universale ?i complementare ale existen?ei ?i ale devenirii, aflate ?ntr-un raport de unitate contradictorie. Ele nu se pot manifesta izolat, ?n stare pur?, ci doar ?n corela?ie ?i dependen?? reciproc?, constituind aspecte ?i laturi diferite ale structurii ?i dinamicii aceluia?i sistem. Aspectele ?nt?mpl?toare ?nso?esc totdeauna necesitatea, dar se subordoneaz? acesteia, a?a cum particularul se subordoneaz? generalului ?i fenomenul, esen?ei.

G?ndirea materialist? a manifestat ?n toate epocile preocupare pentru ?n?elegerea caracterului necesar al desf??ur?rii necesar fenomenelor; filosofia materialist? premarxist? a mers ?ns?, ?n mod invariabil, pe linia opozi?iei absolute dintre necesitate ?i ?nt?mplare, absolutiz?nd – de regul? – necesitatea ?i neg?nd existen?a obiectiv? a ?nt?mpl?rii.

?n aceast? manier? apare ?n?elegerea necesit??ii lui Democrit, care vede ordinea primar? a lucrurilor ?n mi?carea riguros necesar? a atomilor pe vertical?. ?nt?mplarea, considerat? de el ca un fenomen necauzal, este exclus? din ordinea lucrurilor, iar afirmarea ei este pus? pe seama ignoran?ei.

Materialismul modern a p?strat, de asemenea, convingerea c? ?n natur? totul exist? ?i se desf??oar? ?n mod necesar ?i c? noi calific?m drept ?nt?mpl?toare acele fenomene (necesare) ale c?ror cauze nu ne sunt ?nc? cunoscute. Spinoza considera, de exemplu, c? un fenomen este calificat ca ?nt?mpl?tor din cauza imperfec?iunii cuno?tin?elor noastre ?i c? aprofundarea acestora duce la suprimarea ?nt?mpl?rii.Iar d’Holbach afirma c? “noi ?i atribu...