Luceafarul - Mihai Eminescu

Luceaf?rul – Mihai Eminescu

„Luceaf?rul” este expresia des?v?r?it? a geniului eminescian, ap?r?nd ca o sintez? a g?ndirii sale poetice, ca un diamant fascinant ?ntr-un colier cu multe nestemate, este geniul mitului rom?nesc.
Dup? m?rturisirea autorului ?nsu?i, poemul are ca surs? principal? de inspira?ie, basmul popular rom?nesc „Fata ?n gr?dina de aur” cules de germanul Richard Kunisch, ?n c?l?toria sa prin ??rile rom?ne ?i publicat la Berlin ?n anul 1861 ?ntr-un memorial de c?l?torie. „Aceasta este povestea , iar ?n?elesul alegoric ce i-am dat este, c?, dac? geniul nu cunoa?te moarte ?i numele lui scap? de noaptea uit?rii, pe de alt? parte aici pe p?m?nt nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.”
Eminescu valorific? acest basm ?n perioada studiilor berlineze, ?ntr-un poem cu titlul tradus ?ntocmai, dar modific?nd unele lucruri ?i mai ales finalul; r?zbunarea nu i se pare potrivit? cu superioritatea fiin?ei nemuritoare, a?a c? zmeul s?u va rosti cu am?r?ciune c?tre cei doi o urare glacial?:
„Fi?i ferici?i – cu glasu-i stins a spus
At?t de ferici?i, c?t via?a toat?
Un chin s-ave?i de-a nu muri deodat?!”.
Dup? 1880, poemul, care r?m?sese ?n manuscris, a fost prelucrat ?n cinci variante devenind pretextul alegoric al unei medita?ii romantice asupra geniului, dar ?i asupra condi?iei generale a omului ca fiin?? antinomic?, sf??iat? de contradic?ii ad?nci.
Izvoarele folclorice:
basmul rom?nesc „Fata ?n gr?dina de aur” publicat de Richard Kunisch preluat apoi de Eminescu ?n poemul cu acela? titlu (1970-72) ?i apoi ?n Luceaf?rul (5 variante 1880-1883)
motivul zbur?torului (vezi visul fetei din partea I)
Izvoarele filozofice:
Inten?ia declarat? a poetului a fost de a ?nf??i?a drama geniului ?nsingurat ?i nefericit. Pentru aceasta el a asimilat ?i transformat ?n simboluri lirice c?teva antinomii din filozofia lui Schopenhauer, ?n leg?tur? cu geniul ?i omul comun ?n sfere diferite:
Geniul
inteligen??
obiectivitate
capacitatea de a-?i dep??i sfera
aspira?ia spre cunoa?tere
puterea de sacrificiu
singur?tatea omul comun
instinctualitate
subiectivitate
incapacitatea
voin?a de a tr?i
dorin?a de a fi fericit
sociabilitate Izvoare culturale-mitologice: motive din mitologia greac?, indian?, cre?tin?.
Izvoare biografice: propria-i via?? ridicat? la rangul de simbol.
Apartenen?a ca gen: forma poemului este narativ-dramatic? (formula de introducere „a fost odat?”), se potrive?te la persoana a treia, exist? personaje, subiectul este construit gradat, este prezent dialogul, cu forme specifice de adresare.
?i totu?i „Luceaf?rul” este un poem liric, schema epic? este doar cadrul, ?nt?mpl?rile ?i personajele sunt de fapt simboluri lirice, metafore, ?n care se sintetizeaz? idei filozofice.
Compozi?ia:
Structurat pe planuri antitetice (terestru-cosmic;uman-fantastic,etc.) Luceaf?rul are 98 de strofe organizate ?n 4 tablouri.
Tabloul I – pare o poveste fantastic? de iubire ?ntre dou? fiin?e apar?in?nd unor lumi diferite; cadrul este terestru ?i cosmic iar atmosfera este grav?, solemn?, gesturile sunt protocolare, comunicarea e indirect? – se realizeaz? ?n vis.
Tabloul al II-lea – e un ?nceput de idil? ?ntre semeni; cadrul terestru; atmosfera intim? familiar?; gesturile rapide, stereotipe, comunicarea direct?.Tabloul al III-lea prezint? c?l?toria interstelar? a Lucea...