Vasile Voiculescu - In gradina Ghetsemani - Lostrita

VASILE VOICULESCU
(1884 – 1963)

Scriitorul s-a n?scut (dup? propria m?rturie) la 13 noiembrie 1884, dar documentele oficiale de stare civil? dau ca dat? 27 noiembrie. Debuteaz? cu poezia Dorul, ?n 1912, ?n Convorbiri literare, iar editorial ?n 1916, cu volumul Poezii. Se stinge din via?? la Bucure?ti, ?n anul 1963.
OPERA: Poezie – Poezii, Din ?ara Zimbrului, P?rg?, Poeme cu ?ngeri, Urcu?.
Proz? – Capul de zimbru (povestire), Zahei orbul (roman).
Dramaturgie – La marginea minunii, Umbra, Fata ursului.
Primul volum, Poezii (1916), st? sub semnul tradi?iei s?m?n?toriste; aici ?nt?lnim ecouri din Vlahu??, Co?buc, Dimitrie Anghel.
Volumul P?rg? (1921) aduce, pe l?ng? elemnte de pastel, ?i ceva din tradi?ionalismul lui Voiculescu, ?nt?lnit, sporadic, ?i ?n volumele anterioare – poezia religioas?, miturile biblice des?v?r?it? (trec?nd peste romantism ?i sem?n?torism spre forma modern? a g?ndirismului) ?n volumul Poeme cu ?ngeri, Destin, Urcu?, ?nzestr?ri.

?N GR?DINA GHETSEMANI

Volumul P?rg?, ap?rut ?n 1921, cuprinde ?i aceast? poezie, care ne aduce ?nceputurile originalit??ii stilului voiculescian. Evident, cercul G?ndirii, unde erau prezen?i Ion Pillat, Adrian Maniu, Lucian Blaga ?i Radu Gyr, ??i va spune cuv?ntul ?n definirea celui mai mare poet religios din ?ntreaga literatur? rom?neasc?.
Sursa de inspira?ie a poeziei ?n gr?dina Ghetsemani este ?n Biblie, ?n Evanghelia Sf?ntului Luca.
?n Confesiunile unui scriitor ?i medic, V. Voiculescu m?rturisea:
„Sunt n?scut la ?ar?, ceea ce socotesc c? e cel mai mare noroc din via?a mea. P?rin?ii mei, oameni simpli, au fost pio?i, de o credin?? neab?tut? de nici o clip? de ?ov?ire sau de ?ndoial?“.
?n gr?dina Ghetsemani este un poem-icoan? ?nchinat Fiului Omului, Patimilor lui Isus (I. Rotaru), iar rug?ciunea M?ntuitorului are loc ?naintea arest?rii sale de c?tre osta?i, dup? tr?darea lui Iuda.
Poezia eviden?iaz? cele dou? ipostaze ale lui Isus: ca om – el ezit?, are nelini?ti, se teme de moarte, dar trecerea peste aceste ?ndoieli, dep??irea lor se face cu ajutorul divin.
Deci ca Fiu la lui Dumnezeu, de o fiin?? cu Tat?l ?i cu Sf?ntul Duh era atotputernic, putea s?-?i poarte suferin?ele cu stoicism, dar Vasile Voiculescu ?l vede, ?n chip ortodox, ca om nu f?r? a introduce aici ceva din spiritul ??r?nesc, autohton.
De?i este o poezie liric?, un fir epic se deruleaz? aproape imperceptibil, mai ales prin prezen?a verbelor la imperfect.
Este totu?i un pastel de o factur? aparte prin prezen?a icoanei aflat? ?n toate bisericile ortodoxe unde domin? culorile sumbre, pe un cer tulbure, ?i paharul cu otrav? – simbolul suferin?ei – c?tre care ??i ?ndreapt? ruga, cu lacrimi de s?nge, ca ?i ?n Miori?a.
Poezia ?ndeamn? la descoperirea valurilor tradi?ionale rom?ne?ti ?n spiritul ortodoxismului neoa?, dar ridicat la o ?n?elegere filosofic? superioar?, c?ci Dumnezeu nu se afl? ?n alt? parte dec?t ?n noi ?n?ine, cum precizeaz? Sf?nta Scriptur?.
LOSTRI?A

Vladimir Streinu ?ncearc? o clasificare a poeziei lui V. Voiculescu, formal?, ?n urm?toarele categorii:
– anecdota simpl? (Proba).
– anecdota ilustrativ-ideologic? (Fata din Java).
– nuvela cu semnifica?ii privind realit??ile primordiale (Pescarul Amin).
– basmul scurt (Lostri?a).
Principala tem? a prozei lui V. Voiculescu este moartea lumii aflate sub mister, eres, credin?e arhaice – fiind invadat? de civiliza?ie.
Viziunea fantastic? ?n proza lui Voiculescu aduce mari reu?ite, cum sunt povestirile Sezon mort, Ultimul Berevoi, Lostri?a, unde ?nt?lnim ecouri din M. Sadoveanu, L.Blaga.
Povestirea Lost...