La Tiganci

LA ?IG?NCI

Scris? la Paris ?n 1959, nuvela „La ?ig?nci“ de Mircea Eliade a ap?rut pentru prima oar? ?n anul 1962 ?n revista „Destin“ de la Madrid, iar la noi ?n 1967, ?n revista „Secolul XX“ fiind apoi inclus? ?n volumul „La ?ig?nci ?i alte povestiri“, cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Nuvela face parte din crea?ia literar? scris? dup? al doilea r?zboi mondial.
Subiectul nuvelei este plasat ?n Bucure?tiul de alt? dat?, cadru des ?nt?lnit ?n opera literar? a lui Eliade, ?ntruc?t el consider? c? „orice loc natal constituie o geografie sacr?“.
Realizarea fantasticului ?n aceast? nuvel? se face prin ?mbinarea planului real cu planul ireal, secven?ele epice fiind dominate, pe r?nd de unul din aceste planuri.
Nuvela se structureaz? ?n opt secven?e, conform planului real ?i ireal dominant, distribuite simetric, cu intr?ri ?i ie?iri din timp ?i din lumi paralele: real(1); ireal(2,3,4); real(5,6,7); ireal(8). „La ?ig?nci“ este construit? pe tema hierofaniei, a manifest?rii sacrului ?n profan, suger?nd trecerea spiritual? dinspre via?? spre moarte.
Secven?a I este dominat? de planu real, dar in secundar se manifest? irealul, prin c?teva elemente cu semnifica?ii mitice ?i mistice.
Profesorul Ggavrilescu se ?ntoarce acas? cu tramvaiul de la lec?iile de pian, pe o c?ldur? „?ncins? ?i ?n?bu?itoare“ fiind obdedat de colonelul Lawrence „?i de aventurile lui din Arabia“, despre care auzise vorbind pe ni?te studen?i ?i despre care nu ?tia mare lucru, ci numai c? „ar?i?a l-a lovit ?n cre?tet ca o sabie“.
C?ut?ndu-?i portmoneul ca s?-?i cumpere bilet, vine vorba de locul numit „la ?ig?nci“, despre care unul din c?l?tori, crede c? “e o ru?ine“, dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, consider?nd c? „pe o ar?i?? ca asta, e o pl?cere“, pentru c? este umbrit de nuci b?tr?ni.
O alt? obsesie a profesorului este monotonia vie?ii cotidiene, sugerat? de obi?nuin?ele zilnice, „trec regulat cu tramvaiul ?sta de trei ori pe s?pt?m?n?“, de?i el ar merita altceva pentru c? are „o fire de artist…“.
Banalitatea vie?ii este definit? de interese materiale, Gavrilescu socotindu-?i c??tigul ?n bani ?i lec?ii de pian, care l-a obosit spiritual. ??i aduce aminte c? ?i-a uitat „servieta cu partituri“ la eleva sa, Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor.
Coboar? din tramvai cu inten?ia s?-l ia ?n sens invers pentru a?i recupera servieta, se simte foarte „obosit, istovit“, de?i este ?nc? „?n floarea v?rstei“, av?nd numai 49 de ani. ??i aminte?te de tinere?e atunci c?nd nu-l interesa aspectul material al vie?ii, „c?nd e?ti t?n?r ?i e?ti artist, le supor?i pe toate mai u?or“, la Charlottenburg, c?nd eram nem?ncat ?i „f?r? ban ?n buzunar“.
Auzi uruitul tramvaiului trec?nd pe l?ng? el, ?l pierde ?l „salut? lung cu p?l?ria“ ?i exclam?: „prea t?rziu!“. El ??i ia astfel r?mas bun de la lumea real?, ca atunci c?nd, „pe timpuri, Elsa pleca s? petreac? o lun? la familia ei“. Epicul dublu ?n aceast? secven?? este realizat prin c?teva elemente nefire?ti, ireale, ce vor deveni leitmative pe parcursul nuvelei: c?ldura dogoritoare dilat? parc? gesturile, ??i caut? portmoneul ?i ?nt?rzie cump?rarea biletului, se confeseaz? c?l?torilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul ?ig?ncilor este pentru el un spa?iu misterios, oboseala vie?ii banale (de trei ori pe s?pt?m?n?), p?l?ria, banii. Gavrilescu este atras de umbra ?i r?coarea nucului din gr?dina „?ig?ncilor“ ?i, f?r? s?-?i dea seama, se treze?te ?n fa?a por?ii, unde „?l ?nt?mpin? o nea?teptat?, nefireasc? r?coare“. Secven?ele II,III ?i IV se desf??oar? ?n locul numit „La ?ig...