Despre Enigma Otiliei- George Călinescu

Enigma Otiliei- George C?linescu

Vitorul critic si romancier se naste la Bucuresti, in luna iulie 1889, urmand pe rand cursurile primare si liceale la Iasi si la Bucuresti. Debuteaza cu cateva poezii pe care I le trimite lui Eugen Lovinescu la “Cenaclul Sburatorul” (1919).
Ca publicist va semna un an mai tarziu in paginile ziarului “Dimineata”.
Este profesor in diferite licee din Bucuresti, apoi la Timisoara. Colaboreza cu diferite reviste literare si ziare ale timpului unde va sustine cronici literare.
In 1832 publica, “Viata lui Mihai Eminescu”, urmata doi ani mai tarziu de “Opera lui Mihai Eminescu”. Isi sustine teza de doctorat si va fi numit titularul categoriei de estetica si critica literara a Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti.
In anul 1938 publica, “Enigma Otiliei”, apoi “Viata lui Ion Creanga”, “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” (1941).
“Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” – este o lucrare monumentala, unica in peisajul literaturii romane. Colaboreaza in acest timp cu ziarul “Contemporanul”, unde va sustine o rubrica permanenta intitulata “Cronica optimistului” si cu Revista Fundatiilor Regale.
In 1953 publica romanul “Bietul Ioanide” (1960), “Scrinul negru”, iar in planul criticii si istoriei literare editeaza monografiile “N. Filimon”, “Gr. M.Alexandrescu” (62), “Moarte in martie” (1965).
Romanul apare in anul 1938 si de la inceput, critica literara a subliniat metoda balzaciana “a faptelor concrete, a experientei comune”, pentru ca autorul a fixat in niste cadre sociale precise “o fresca din viata burgheziei bucurestene” (Pompiliu Constantinescu).
Mai t?rziu O. Krohmaniceanu sublinia reconstituirea balzacian? ?i clasificarea caracterologica avuta de Calinescu in paginile romanului . Acelasi critic gaseste in romanul calinescian “motivul paternitatii” prezent la Balzac.
Acest motiv e urmarit de Calinescu in dubla relatie parinti-copii si stand sub semnul determinismului economic si social. Insusi faptul ca initial romanul s-a numit “Parintii Otiliei” e un argument in favoarea acestui motiv.
Calinescu a ales initial acest titlu pentru ca si Costache Giurgioveanu si Pascalopol Leonida si Aglae Tulea si chiar Stanica Ratiu dintr-o obligatie morala sau un interes material au pretentia sa hotarasca soarta orfanei Otilia Marculescu sau pe a orfanului Felix Sima (orfan e si Stanica Ratiu si nici Pascalopul nu are parinti).
Deasemenea in paginile romanului exista elemente de geneza ce se apropie de biografia scriitorului, astfel in momentul in care ii moare o matusa (personaj conturat in capitolul “Casa cu molii” din romanul “Cartea nuntii”), autorul are imaginea unui atac al familiei, pentru impartirea banilor.
Exista si un al doilea motiv ce l-a facut pe Calinescu sa-si scrie romanul: revederea Iasului natal si rememorarea emigrarii unei fete, o ruda mai indepartata pe care o chema Otilia si care l-a impresionat prin delicatetea fintei sale.
Cele doua amanunte biografice vor genera asadar romanul caruia editorul ii va schimba titlul, pentru ca i s-a parut mai sonor. Tema romanului a constituit asadar, istoria unei mosteniri, tema balzaciana prin excelenta. Tot din Balzac, Calinescu va prelua si alte elemente de tehnica narativa.
Astfel inceputul romanului e tipic balzacian, si fixeaza exact spatiul si timpul desfasurarii actiunii in care se vor aseza tipuri general uman “Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 … un tanar de vreo 18 ani, imbracat in uniforma de licean intra in strada Austin venin...