Baltagul

BALTAGUL
de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu, „?tefan cel Mare al literaturii rom?ne“, cum i-a spus G.C?linescu, are o oper? monument a c?rei m?re?ie const? ?n densitatea epic? ?i grandoarea compozi?ional?.
Romanul Baltagul a ap?rut ?n 1930, este un adev?rat „poem al naraturii ?i al sufletului omului simplu, o Miori?? ?n dimensiuni mari“.
Ac?iunea romanului are ca punct de plecare balada popular? „Miori?a“, dup? cum se vede versul-motto a?ezat la ?nceputul c?r?ii: „St?p?ne, st?p?ne / Mai cheam? un c?ne…!“.
Subiectul este simplu: sunt p?strate (f?r? oaia n?zdr?van?) toate elementele baladei: cei trei ciobani, omor?rea celui mai avut, ?nsu?irea oilor, c?inele; ?n locul m?icu?ei b?tr?ne apare nevesta oierului, femeie energic? ?i curajoas?.
Titlul romanului este simbolic. ?n sensul basmului, Baltagul este unealta magic? ?i simbolic? ?nsu?it? de r?uf?c?tor ?i redob?ndit? de erou, care r?m?ne nep?tat? de s?nge (Ghiorghi?? ia baltagul r?uf?c?torilor).
Romanul ?ncepe cu o prezentare succint?, cu infuzii romantice, a vie?ii p?storilor (vechimea, felul de via??, psihologia) fixat? ?ntr-o cosmologie popular?:
„Domnul Dumnezeu, dup? ce a alc?tuit lumea, a pus r?nduial? ?i semn fiec?rui neam. Pe ?igan l-a ?nv??at s? c?nte cu cetera ?i neantului i-a dat ?urubul.
Dintre jidovi, a chemat pe Moise ?i i-a poruncit: Tu s? scrii o lege…“.

Nara?iunea simpl? ar putea fi re?inut? schematic ?n trei p?r?i: partea I, p?n? la plecarea Vitoriei ?n c?utarea lui Lipan (cap VII); prezentarea vie?ii de la munte a lui Nechifor Lipan, gospod?ria familiei, ?ntoarcerea argatului Mitrea ?i a lui Gheorghi??, cobor?t la Vale, cu oile, asinii ?i dul?ii la iernat, ?ntr-o balt? a Jijiei ?n apropiere de t?rgul Ie?i; nelini?tile Vitoriei pentru ?nt?rzierea b?rbatului peste obicei, cunoa?terea semnelor naturii; mersul femeii la p?rintele D?nil?, la biseric?, s?-i ceteasc?; semnele care i se arat? Vitoriei ?i ?nt?resc b?nuiala care intrase ?n ea ca viermele; mersul la baba Maranda, care avea unele tainice ?tiin?i ?i me?te?uguri; drumul la Piatra, popasul la icoana Sfintei Ana; drumul la autorit??i pentru a-?i deschide necazul.

Partea a II-a ?ncepe cu capitolul VII c?nd Vitoria „are ?ntr-?nsa ?tiin?a mor?ii lui Nechifor Lipan ?i cr?ncena durere, se v?zu totu?i eliberat? de ?ntuneric“; p?rintele D?nil? ?i scrie jalba c?tre autorit??i; trimite fata, pe Minodora cu zestrea la m?n?stirea V?raticului, la c?lug?ri?a Melania sor? a mamei Vitoriei; slujba f?cut? de preotul D?nil? la biseric? pentru cei 40 de sfin?i mucenici din Sevasta; l?sarea gospod?riei ?n grija lui Mitrea; preg?tirea de plecare.
Firul adev?rului despre b?rbatul ei: la Bistri?a, la Bicaz, la han la Donea la C?lug?reni nu departe de Piatra Teiului, la Cr??ma lui Iorgu Vasiliu, la Cruci, la Vatra Dornei ?i ?napoi; g?sirea c?inelui Lupu ?n sat la Saba?a; aflarea r?m??i?elor lui Nechifor Lipan ?ntre Saba?a ?i Suha. A treia ?i ultima parte st? sub semnul actului justi?iar, prezint? ac?iunile Vitoriei pentru ?ndeplinirea datinei cre?tine ?i pentru cinstirea mortului; cercetarea despre vinova?i; ?ntoarcerea acas?, la M?gura-Tarc?ului, pentru r?nduirea praznicului, a celor cuvenite pentru mort; dovedirea ?i pedepsirea vinova?ilor, ?ndeplinirea actului justi?iar „?nc?rcat de semnifica?ii moralreligioase, datoria fa?? de norma moral? colectiv?“. (Nicolae Manolescu). ?ns? tragedia – moartea lui Lipan – nu este scopul c?r?ii, ci numai pretextul ei: obiectul e lumea de tip arhaic a muntenilor. (G.C?linescu) M. Sadoveanu prezint? o lume esen?ializat?. Spa?iul cel mai larg revine satului de munte: peisaju...