Romanizarea




Veteranii reprezint?, dup? administra?ie si armata, un al treilea factor cu “ac?iune vizibila” si un prim factor care ac?ioneaz? liber in vederea romaniz?rii spa?iului daco-moesian. Iesiti din cadrul armatei dupa indeplinirea stagiului, ei se bucura “de o deosebita pretuire in sanul societatii”.
O parte dintre veterani insa nu parasesc tabara. Datorita experientei lor, sunt retinuti cu anumite scopuri militare. Practic, acestia se organizeaza ca evocati (slujitori de elita pe langa comandantul unitatii si alti ofiteri de grad mai mic); uneori, numarul lor ajunge pana la a zecea parte dintr-o legiune.
Cei care parasesc tabara legiunii primesc in jur de 3000 de dinari si, fiind cetateni romani, ocupa diferite functii municipale si administrative; asemenea cazuri, cum vom arata mai jos, sunt confirmate epgrafic la Drobeta. Veteranii din trupele auxiliare primesc si ei cetatenia romana, daca nu o aveau deja, obtin dreptul de a se casatori in provincia pe care au aparat-o; in cazul lor, rasplata baneasca este insotita de improprietarirea cu pamant.
Pretutindeni in spatiul daco-moesian, veteranii se afirma prin spiritul de disciplina, stiinta de carte si ordine, contribuind, astfel, in mod nemijlocit, la romanizarea autohtonilor.

Colonistii, prin numarul lor impresionant, constituie un alt factor hotarator care actioneaza liber in vederea romanizarii spatiului daco-moesian. In mod special Dacia Traiana, una dintre ultimele provincii infiintate la hotarele Imperiului Roman, colonizarea masiva este organizata de stat. Adusi “din toata lumea romana pentru popularea oraselor si cultivarea ogoarelor, caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma lungului razboi cu Decebal” (Eutropius, Breviarum ab Urbe condita), colonistii actioneaza in domeniul agriculturii, mineritului si mestesugurilor. Originari in mica masura din Italia, nascuti, indeosebi, in provinciile Hi...