Napoleon

Napoleon

Ricu Adrian Cosmin
Bibliografie: Napoleon I


In goana unei singure vieti nu se poate citi tot ce s-a scris despre Napoleon. El a fost fara indoiala omul contrastelor, dar cel mai puternic contrast ni se pare a fi acela dintre omul public si cel privat.
Viata nici unui personaj istoric nu a ascun atatea secrete, nu a fost marcata de atate bucuri, nadejdi si dezamagiri ca viata lui Napoleon.
Napoleon nu mai este!... un pamant strain, pamantul exilului, a primit ultimul suspin. Pentru el, posteritatea incepe cu el; trebuie sa adoarma ura oarba si iubire patimasa, doua sentimente care se alatura destinului tuturor oamenilor mari si care l-au urmarit si consolat fiecare la randul sau.
Ca realitate istorica, Napoleon este un fenomen care nu se va mai putea repeta nicicand si nicaieri.Deaceea el a fost przentat ca omul a carui bibliografie si personalitate sunt infatisate in mai multe carti. Reprezinta unul din cele mai uimitoare fenomene ale istoriei mundiale; asa se explica si faptul ca despre el s-au scris se scriu si se vor scrie multe tomuri.
Cel ce avea sa dea lovituri teribile oranduirii feudale in Europa, Napoleon, s-a nascut la 15 august 1769, in oraselul Ajaccio din insula Corsica. Fiu al Laetitia Bonaparte si Carol Bonaparte, Napoleon a fost nascut de mama sa la varsta de 19 ani, ea fiind sotia unui nobil local care profesa avocatura. Astfel familia lui Carol Bonaparte, avocat fara avere din orasul Corsican Ajaccio, sporii cu inca un suflet. Tatal hotara sa dea mai tarziu fiului sau o educatie franceza, nu corsicana, si atunci cand baiatul crescu acesta facu demersuri ca Napoleon sa fie inscris bursei intr-unul din asezamintele militare franceze, intrucat avand o familie numeroasa n-avea mijloace sa-si dea fiul la invatatura pe cont propriu.
Copilaria lui Napoleon se scurse astfel chiar in anii cand pe de o parte in insula mai erau vii regretele dupa o independenta politica din nou si pe neasteptate pierduta si cand pe de alta parte multi dintre proprietarii funciari si burghezi de al orase incepusera sa se gandeasca cu toata seriozitatea sa devina cu trup si suflet supusi loiali ai Frantei.
Inca din copilarie Napoleon se dovedi a fi cu temperament iute si nelinistit. “Nu suferan nici o constrangere -isi aminteste el mai tarziu- eran pornit pe galceava si bataie si nu ma temeam de nimeni. Pe unii ii bateam pe altii ii zgariam si toti se temeau de mine. Cel mai mult a suferit de pe urma mea fratele meu Joseph. Il bateam si il muscam. Si tot el era cel certat, fiindca pana sa-si revine din spaima eu ma duceam la mama sa ma plang.Perfidia aceasta imi era de folos, caci astfel, mama mea Laetitia, nu mi-ar fi trecut cu vedera nicicand manifestarile de brutalitate si m-ar fi pedepsit ca pe un batausi ce eram!”
De copil Napoleon a avut o fire inchisa si irascibila.Mama il iubea, dar crstere pe care i-a dat-o lui si celorlalti copii a fost destul de aspra. Cu toate ca nu le lipsea nimic familia Bonaparte ducea totusi o viata modesta. Dupa cat se pare, tata era un on bun la suflet si lipsit de vointa. Adevaratul cap al familiei era Laetitia – femeie hotarata, severa, muncitoare,in mainile careia era educatia copiilor. Napoleon a mostenit de la mama sa dragostea de munca si de ordine riguroasa in treburi.
Situatia din aceasta insula izolata de restul lumii cu populatia ei de munteni si de padureni destul de salbatici, nesfarsite ciocniri dintre calanuri, dusmania ascunsa cu grija dar apriga impotriva veneticilor francezi, toate acestea l-au impresionat puternic pe micul Napoleon.
In 1779 dupa mari str...