Mircea Eliade - Spirit universal

Mircea Eliade
SPIRIT UNIVERSAL

“Mircea Eliade este cel mai mare om de cultura, roman, din veacul a XX-lea, - impunandu-se, ca nici un alt carturar, in cultura universala. A mijlocit intre Apus si Rasaritul indepartat, intre civilizatia materiala si spirit, intre cultura stiintifica si mit, intre profanitate si sacralitate, intre modern si primitiv, intre religii si credinte tribale, intre marile culturi si culturile populare, a mijlocit tot timpul intre noi, romanii – (cu protoistoria si cultura noastra folclorica, plina de simbolisme universale) si lumea cea mare a istoriei; ne-a preluat din minoratul nostru si ne-a inscris in carti ferecate de aur – ba chiar a visat de-a lungul unei jumatati de veac – ca tara noastra insasi sa fie mijlocitoarea, “pivotul”, spunea el, in jurul caruia sa se petreaca intalnirea dintre cele doua lumi extreme, rasariteana si apuseana, care vor hotari sensul sau nonsensul planetei albastre” – (Constantin Noica)

Mircea Eliade (Bucuresti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a facut studii de filozofie la Bucuresti, incheie cu o teza despre filozofia Renasterii (1928); la Calcutta (India 1928-1931) isi sustine doctoratul in filozofie cu o lucrare asupra gandirii si practicii yoga (1932). Intre 1933-1940, simultan cu o intensa activitate beletristica si publicistica, tine cursuri de filozofie si de istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti. In timpul razboiului este atasat cultural al ambasadei Romaniei la Londra (1940-1941) si al legatiei romane de la Lisabona (1941-1946). Din 1946 se stabileste la Paris, unde preda istoria religiilor la o scoala de inalte studii, iar apoi la Sorbona. Solicitat in SUA in 1956, va lucra in calitate de lector-consultant si imediat profesor titular si coordonator al Catedrei de istorie a religiilor. Din 1985, in semn de inalta pretuire, un spatiu spiritual, a fost denumit “Catedra Mircea Eliade”, la Universitatea din Chicago.
Opera traseaza orizonturi spirituale ale omului de geniu “Solilocvii” (1932), “Oceanografia” (1934), “Alchimia asiatica” (1935), “Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne” (1936), “Cosmologie si alchimie babiloniana” (1937), “Fragmentarium” (1938), “Mitul reintegrarii” (1942), “Insula lui Euthanasius” (1943), “Comentarii la legenda Mesterului Manole” (1943), “Istoria credintelor si ideilor religioase” (1977-1978).
In cei 60 de ani de la redactarea primei opere literare “Romanul adolescentului miop”, “proza lui Mircea Eliade a fascinat cateva generatii si a cunoscut numeroase avataruri: lirismul si autenticitatea din “Maitreyi” (1933), monologul interior al “Intoarcerii din rai” (1934), fresca apocii din “Huliganii” (1935), fantasticul cu profunde radacini in folclorul autohton “Sarpele” (1937) si “Domnisoara Christina” (1936) si, in fine, desavarsita sinteza a “Noptii de Sanziene”, roman social si filozofic, unde realismul se imbina cu fantasticul, mitul si simbolul” – (Mircea Hondoca)
Mircea Eliade si-a impus sa cunoasca limba si cultura indiana, dar si practica yoga prin experienta proprie, precum si Tantra. L-au interesat tehnicile meditatiei si fiziologia mistica. Experienta din India se gaseste in eseurile lui Mircea Eliade, insa si in operele: “Nopti la Serampore” (1940). Scriitorul marturisea: “cred in realitatea experientelor care ne fac sa “iesim din timp” si sa “iesim din spatiu”. Descriind exercitiile yoga ale lui Zerlendi am dat anumite indicatii, bazate pe propriile mele experiente”.
In toata creatia sa epica, nuvele si roman...