Cap.4. Sisteme de operare in timp real

Cap.4. Sisteme de operare ?n timp real
Un sistem de operare este o colec?ie organizat? de programe numite programe de sistem, care:
a) realizeaz? o interfa?? ?ntre utilizator ßi sistemul de calcul extinzänd setul de opera?ii executate de
calculator, minimizänd efortul de programare a calculatorului ßi optimizänd interac?iunea om-calculator;
b) gestioneaz? resursele calculatorului, ?n sensul optimiz?rii utiliz?rii lor.
?n func?ie de complexitatea sistemului de calcul, programele de sistem se numesc:
- program monitor;
- program executiv;
- program de comand?;
- sistem de operare.
?n general, sistemele de calcul mici ßi, ?n special, cele dedicate dispun doar de un monitor care
asigur? un minim de servicii utilizatorului, cum ar fi: vizualizarea con?inutului memoriei, modificarea
con?inutului memoriei RAM, vizualizarea con?inutului registrelor ßi a indicatorilor de stare (condi?ie) precum
ßi modificarea valorilor lor, compararea unor zone de memorie etc.
Sistemele de calcul complexe lucreaz? sub comanda unui sistem de operare.
4.1. Func?iile unui S.O.
Principalele func?ii asigurate de S.O. actuale sunt:
4.1.1. Func?ia de asisten?? a utilizatorului. Obiectivele urm?rite sunt:
a) Furnizarea unui limbaj de comand? care permite introducerea de c?tre utilizator a unor parametri
ßi op?iuni pentru utilizarea resurselor fizice ßi logice ale sistemului. Realizarea acestei func?iuni se face cu
ajutorul unui interpreter de comenzi.
b) Furnizarea unor programe (editoare de leg?turi) care realizeaz? legarea diferitelor module ale unui
program sau a mai multor programe de utilizator ßi a unor subrutine din biblioteci de programe ?ntr-un singur
program executabil. Aceasta permite o mare flexibilitate ?n programare, pentru c?, diversele module ale
programului pot fi ini?ial scrise ?n limbaje diferite, care s? asigure o programare optim? pentru modulul
respectiv.
c) Existen?a unor sisteme de gestiune a bibliotecilor de programe destinate ?nscrierii, p?str?rii,
actualiz?rii ßi elimin?rii programelor prezente;
d) Furnizarea unui set de macroinstruc?iuni care s? permit? utilizatorului folosirea ?n programele
proprii a unor func?ii specifice S.O. (de exemplu subrutine de lucru cu dispozitivele de I/E).
e) Furnizarea unor programe utilitare pentru editarea programelor de utilizator ßi pentru manipularea
informa?iei prezente sub form? de fißiere, programe de copiere a fißierelor etc.
f) Furnizarea unui limbaj de control de tip conversa?ional, de dialog ?ntre operator ßi sistem. De
obicei, S.O. au un limbaj de comand? de tip cu autodocumentare datorit? unor puternice func?ii HELP pe
care le au implementate.
4.1.2 Func?ia de asisten?? a execu?iei. S.O. trebuie sa permit?:
a) Izolarea logic? a dispozitivelor defecte ßi asigurarea condi?iilor pentru o eventual? execu?ie a
lucr?rilor cu ajutorul resurselor r?mase utilizabile.
b) Testarea automat? ßi diagnosticarea defectelor.
c) Afißarea automat? a informa?iei de stare.
S.O. sunt dinamice, ?n sensul c?, ?n permanen?? pot fi ad?ugate noi func?ii sau rescrise programele ce
realizeaz? func?ii deja implementate.
4.1.3 Func?ia de gestiune. Principala sarcin? a unui S.O. este aceea de gestiune a resurselor
sistemului de calcul: unitatea central?, memoria principal? (intern?), perifericele de I/E, bibliotecile ßi
fißierele de date. Programele pentru gestiune ale unui S.O. pot fi ?mp?r?ite ?n 4 mari categorii:
1) Func?ia de gestiune a memoriei, cu urm?toarele atribute:
4 - 1
- ?ine eviden?a utiliz?rii memoriei, adic? permite cunoaßterea ?n orice moment a zonelor de
memorie ...