Bunuri mobile si bunuri imobile

BUNURI MOBILE SI BUNURI IMOBILE

Consideratii generale

.Intelesul notiunilor : lucru si bun.
Se intelege prin lucru tot ceea ce se afla in natura, fiind perceptibil prin simturile noastre, avind deci o existenta materiala.
Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta sa fie util omului, sa aiba o valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi ce intra in compunerea unui patrimoniu, fie a unei persoane fizice, fie a unei persoane juridice.
Exemple:
Aerul atmosferei, lumina soarelui, desi sint lucruri utile- chiar indispensabile- pentru om, totusi, ele nu pot dobindi calitatea de bun in sens juridic, intrucit nu au o valoare economica si nu sint susceptibile de apropriere.
Sint bunuri lucrurile care au o existenta materiala si valoare economica: operele stiintifice, literare, artistice, inventiile etc. daca au o valoare economica si sint susceptibile de drepturi patrimoniale, valorile necorporale care-si gasesc temeiul intr-un drept de creanta etc.

Sensurile notiunii de bun.

Stricto sensu (in sens restrins), prin bun se inteleg lucrurile si animalele cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale (art.479 si 482 C.civ.)
Lato sensu (in sens larg), prin bun se inteleg atit lucrurile si animalele, cit si drepturile privitoare la acele lucruri (art.461, 462, 471 si 475 alin. 1 C.civ.)

Clasificarea bunurilor

Clasificarea bunurilor prezinta ,in dreptul civil, o semnificatie deosebita atit din punct de vedere teoretic, cit si mai ales pragmatic, deoarece, pe de o parte, ea determina natura raporturilor juridice ce se pot stabili cu privire la unele bunuri si pe de alta parte, regimul juridic al diferitelor categorii de bunuri.
Astfel in functie de natura lor si calificarea data de lege, bunurile se impart:
1. Bunuri imobile (nemiscatoare):- sint acele bunuri care au o asezare fixa si stabila (pamintul, cladirile si in general, tot ceea ce este legat de sol).
2. Bunuri mobile (miscatoare) :- sint acele bunuri care nu au o asezare fixa si stabila, fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele insele, fie cu concursul unei forte straine (animalele, lucrurile separate de sol, creantele, bunuri incorporale etc.).
Clasificarea bunurilor in mobile si imobile are ca fundament imbinarea a doua criterii: cel fizic (natura bunurilor)si cel economic (valoarea bunurilor).

1. Bunuri imobile

Potrivit dispozitiilor Codului civil bunurile imobile se impart in:
1. Imobile prin natura lor; in definirea legala continuta de art.462, 463, 464, si 465 alin. 1 din C.civ. prevede ca fondurile de pamint si cladirile sint imobile prin natura lor; potrivit art. 464: morile de vint, sau de apa, aezate pe stilpi, sint imobile prin natura lor; alin. 1 al art. 465 prevede: recoltele care inca se tin de radacini si frctele de pe arbori, neculese inca, sint de asemenea imobile.
2. Imobile prin obiectul la care se aplica; potrivit art. 471 C.civ. sint imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil.
3. Imobile prin destinatie; acestea sint enumerate in art. 468-470 din C.civ.;astfel, art.468 prevede : obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sint imobile prin destinatie.
Astfel sint imobile p...